Doi adolescenţi ciprioţi, un grec şi o turcoaică, se întîlnesc într-o tavernă de pe insula care le este cămin amîndurora. E singurul loc unde Kostas şi Defne se pot vedea în taină, ascunşi sub grinzile înnegrite de care atîrnă funii de usturoi, ardei iuţi sau caprifoi căţărător şi sub smochinul care creşte printr-o gaură din acoperiş. Acesta este martor la întîlnirile lor fericite şi la despărţirile lor tăcute. Smochinul e acolo şi cînd izbucneşte războiul, cînd capitala e prefăcută în moloz şi scrum, cînd adolescenţii sunt despărţiţi brutal de evenimente. Douăzeci de ani mai tîrziu, Kostas se întoarce – un tînăr botanist care cercetează speciile locale, căutînd-o, de fapt, pe Defne. Cei doi iubiţi revin la tavernă să taie un butaş din smochin şi îl strecoară în valiză, ducîndu-l cu ei la Londra. Mulţi ani mai tîrziu, smochinul din grădină e singurul care o leagă pe fiica lor, Ada, de căminul acela pe care nu l-a vizitat niciodată, în încercările ei de a face lumină în toţi anii de secrete şi tăcere şi de a-şi găsi propriul loc în lume.