Coetzee - Epoca de fier  

Posted by: Horia




Epoca de fier, considerată în 1990 Cartea anului în Marea Britanie de Sunday Express, împleteşte cu subtilitate şi umor reţinut tragedia personală cu dramatismul unei epoci marcate – în Africa de Sud – de rasism şi de violenţe sociale şi politice. Doamna Curren, o fostă profesoară de limbi clasice, suferă de cancer în fază terminală. Într-o scrisoare-jurnal, adresată fiicei ei plecate demult în America, eroina îşi descrie noua condiţie, ce o împinge spre reconsiderarea propriei vieţi, pe fundalul unei realităţi faţă de care, fără a o fi ignorat, a preferat să se păstreze într-o pasivitate filozofică până în acel moment - ororile apartheidului. Străduindu-se să-şi accepte boala care o macină, doamna Curren descoperă cu disperare şi mânie crescânde „cancerul“ social şi cultural al Africii de Sud. Incendierea unei aşezări locuite de negri, uciderea unor activişti adolescenţi, abuzurile şi brutalitatea poliţiei şi armatei, furia şi revolta compun o plasă tot mai strânsă în jurul eroinei, aducând violenţele până în pragul casei sale. Episoadele dramatice iau amploa-re pe măsură ce degradarea fizică a doamnei Curren se accentuează, făcând-o tot mai dependentă de Vercueil, un om al străzii beţiv care şi-a făcut culcuş pe aleea ei. Vercueil îi devine singura fiinţă umană apropiată, iar relaţia dintre cei doi este surprinsă magistral de Coetzee.




Dragos ZETU, ianuarie 2011, in Dilemateca


"In 1935, in momentul publicarii volumului Dealurile verzi ale Africii, Ernest Hemingway avea o reputatie literara de invidiat. Publicase deja doua romane importante, The Sun Also Rises (1926) si A Farewell to Arms (1929), si trei colectii de proza scurta. Cu putin timp inainte, scrisese un alt volum non-fiction, Death in the Afternoon, dovada ca, la inceputul anilor ’30, scriitorul american se afla in plina perioada de experiment cu aceasta forma noua, apropiata de jurnalism. Este momentul in care adopta un cod estetic nou, incercind sa scrie o literature cit mai fidela realitatii vietii personale. [...]


Pariul lui Hemingway este acela de a stabili daca forma dealurilor vazute sau mirosul animalului sacrificat pot fi (re)prezentate intr-o maniera atit de fidela realitatii incit sa poata rivaliza cu o lucrare a imaginatiei. El este preocupat pina la obsesie de felul in care propria subiectivitate modeleaza diferitele experiente reale din viata sa."



Romanul La capatul lumii si in tara aspra a minunilor ne prezinta doua lumi diferite, doua spatii temporale, povestirile misterioase a doi naratori, care se doresc doua incercari ale disecarii propriilor identitati. Watashi, naratorul tarii aspre a minunilor, porneste intr-o calatorie de sondare a propriilor amintiri, asemenea lui Proust, coridorul cel lung pe care protagonistul face primii pasi simbolizind incapacitatea individului de a-si cunoaste sinuozitatile sufletului. Lumea in care traieste Watashi este dominata de cuvinte si sunete, pe cind cea a lui Boku (naratorul din capatul lumii), de imagini si cintece, decorul fiind redat de un oras ingradit, asemenea oraselor medievale. Cind soseste in oras, paznicul de la poarta de intrare (care isi petrece aproape tot timpul ascutind cutite) ii cere lui Boku sa-si taie umbra, subliniind ca in astfel de locuri nu va mai avea nevoie de ea. Pierderea umbrei semnalizeaza inceputul pierderii propriei identitati. Pendularea protagonistului intre doua lumi – una reala, gata sa moara, iar cealalta eterna, dar si goala de sentimente – ne face sa intelegem ca alegerea finala a lui Boku nu poate fi deschisa decit artistului care se afla undeva la granita dintre cele doua.



Tender Branson, protagonistul romanului Supravietuitor – ultimul supravietuitor al unei secte religioase denumite Cultul Credinciosilor – isi spune povestea vietii in cutia neagra a Zborului 2039, la 12 000 de metri deasupra Oceanului Pacific. E singur, iar avionul o sa se prabuseasca in curind in desertul australian. Inainte ca acest lucru sa se-ntimple, Tender Branson va reface traseul transformarii sale din copilul ascultator si servitorul umil aflat in asteptarea Izbavirii intr-un adevarat Mesia al mass-mediei, indopat cu steroizi si colagen si inzestrat cu darul previziunii. Nu e un flashback, ci o poveste a autodistrugerii care se desfasoara invers, de la ultima pagina la prima. Plin de suspans, memorabil, Supravietuitor este o satira hipnotica, infricosatoare despre pretul celebritatii intr-o lume aflata in stadiu extrem de alienare.



Impletind admirabil fictiunea cu autobiografia, Ritornela foamei (2008) reconstituie din frinturi de amintiri de o intensitate tulburatoare povestea vietii unei tinere parizience de origine mauritiana si atmosfera anilor dinaintea si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Fara a se lasa prins in capcana unei cronici de epoca, Le Clezio isi concentreaza intreaga atentie asupra lui Ethel Brun – imagine fidela a mamei scriitorului –, dezvaluindu-i cu o uimitoare subtilitate sentimentele si aspiratiile, conturind personajele ce si-au lasat amprenta asupra personalitatii ei si mica societate burgheza, mediocra, care o inconjoara, minata de vesnice resentimente fata de straini si de evrei si indreptindu-se in mod iminent spre dezastru. Cu virtuozitatea unui maestru al cuvintelor, Le Clezio surprinde angoasa acestei adolescente sacrificate pe altarul familiei si al razboiului, foamea obsesiva dupa iluziile destramate ce insoteste fiecare moment al existentei sale ca o muzica discreta si staruitoare, o ritornela de o gravitate melancolica.



Un roman tragic si totodata amuzant, viu si poetic, cu un impact emotional remarcabil, A avea si a nu avea impune aventurii literare un nou standard. Talentul lui Hemingway pentru dialog – sensurile aparte ce se ghicesc in subtext si emotiile interesante ale unei lumi marcate de duritate – este cu adevarat remarcabil.




Harry "Rabbit" Angstrom se intoarce, asa ar suna titlul de ziar pe care personajul principal al romanului lui Updike ar putea sa-l culeaga la linotip, chiar despre el insusi. Dupa zece ani de la intamplarile din Fugi, Rabbit, primul volum al tetralogiei construite in jurul aceluiasi (anti)erou, Harry Angstrom, "se intoarce" blazat, anesteziat, rutinat de casnicia fara speranta cu Janice si slujba marunta de linotipist, las, dar plin de viata, infricosat, dar plin de umor. Cum Updike este cronicarul predilect al adulterului suburban, vechea infidelitate a lui Angstrom apare acum in oglinda: sotia lui, Janice, il paraseste pentru Stavros, un vanzator de masini. Iata punctul de cotitura in viata lui Rabbit, care declanseaza o serie de reevaluari capitale. Rabbit incepe din nou sa riste. O cunoaste pe Jill, o adolescenta dependenta de droguri, careia ii refuza -- o vreme -- avansurile. Jill i-l prezinta pe Skeeter, amicul ei negru, un chibit perfect, de un straniu tragism, care ii revolutioneaza lui Rabbit cateva dintre ideile rasiste. Fara sa-si dea seama, Rabbit lasa in urma conservatorismul inchistat al clasei de mijloc americane si avanseaza treptat spre altceva -- o mai buna gestionare a deziluziei, a ratarii, a suferintei. Intoarcerea lui Rabbit este un roman la fel de paradoxal ca America anilor '60, maturata de vantul schimbarii, rupta intre grandioasa reusita a lui Apollo 13 si tragedia Vietnamului. Fascinat de limbajul astronautilor, de vechile expresii care deservesc explorarea unei lumi cu totul noi, John Updike reuseste sa-si insemineze textul cinematic, pus sub semnul prezentului, cu aluzii la un "dincolo" care ramane de explorat. Nu numai Rabbit e mai matur in acest roman, ci si Updike, care scrie cu pofta, cu setea de a largi perspectiva si cu neasteptata compasiune.

Palahniuk - Pygmy  

Posted by: Horia




Pygmy, cel de‑al zecelea roman al lui Palahniuk, este o satira culturala muscatoare: o banda de teroristi adolescenti, instruiti si indoctrinati de un stat totalitar neprecizat, se infiltreaza in sinul unor familii americane, in cadrul unui asa‑zis schimb cultural. Misiunea lor secreta: sa distruga America prin Operatiunea Dezas­trul, o actiune programata de a aduce haosul, sub aparenta unui proiect stiintific scolar. Povestite de Pygmy, agentul secret slabanog cu capacitati mortale, in virsta de doar 13 ani, peripetiile crude si scandaloase sint puse intr‑o lumina alienata, ce deconstruieste toate conventiile respectate cu sfintenie de gazdele si colegii sai, la biserica, la mall, la scoala sau in sinul familiei. Stilul neobisnuit al cartii poarta numele de „limba arsa” si presupune modificari de topica sau sintaxa si parafrazari insolite. Toate acestea necesita o doza de efort din partea cititorului, care trebuie sa descifreze gindirea codata a strainului absolut, surprins de cele mai banale realitati.

Updike - Fugi, Rabbit  

Posted by: Horia





Harry "Rabbit" Angstrom -- douazeci si sase de ani, fost jucator de baschet in echipa liceului, actualmente vanzator de aparatura casnica, casatorit cu iubita din adolescenta, locuitor al unei suburbii din oraselul Brewer, Pennsylvania. Iata fisa unui personaj care a facut istorie (literara). Viata lui este o lunga serie de fugi: de traiul mic-burghez impus de varstnicii infranti de viata la propriul joc; de conventiile sociale ale tinerilor galagios de superficiali; de sotia lui, Janice, o constiinta torturata de neputinta de a fi stapana propriului destin, care ii pune pe umeri responsabilitatea fata de copii; de Ruth Leonard, o Lilith moderna, care incearca sa-l indeparteze de familie. Dar cea mai importanta dintre ele, originea tuturor spaimelor, este fuga de sine, care, lasata nesupravegheata, naste nu numai monstri, ci si tragedii.




„O, peşte, peştişor de aur, ai mare grijă! Căci sunt atâtea capcane şi năvoade întinse pentru tine în lumea asta.” La acest proverb nahuatl se rezumă viaţa tinerei Laila, furată din tribul său, bătută şi vândută la numai şase ani.

Nici nu vă închipuiţi în ce fel se joacă destinul-păpuşar cu biata marionetă cafenie care-i tulbură pe toţi în jur! Laila, fetiţa pe jumătate surdă, ţinând la piept singura amintire a originii ei – cercelul în formă de semilună – ajunge la capătul lumii: „Auzeam sunetul paşilor pe care îi făceam pe trotuar, sângele curgându-mi prin vene, şuieratul vântului în plămâni. Dar nu mai auzeam nimic altceva.”




Protagonistul romanului Manual de pictura si caligrafie este un pictor mediocru, desemnat prin initiala H., care primeste comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de constient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de-si analiza slabiciunile estetice si de a se intelege pe sine insusi, descoperind astfel ca simte nevoia sa picteze si un al doilea portret al lui S. Munca la respectivele portrete, cel academic, pictat in modul consacrat si instituit de normele comenzii, si cel realizat cu intentia, nefinalizata, de a capta imaginea „adevaratului S.”, pune in discutie insusi fundamentul actului de creatie estetica. O poveste fascinanta, dezvoltind una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relatia dintre realitate si reprezentarea artistica.

Palahniuk - Bintuitii  

Posted by: Horia




Bintuitii este unul dintre cele mai bune romane ale lui Palahniuk, exploatind conventia povestirii in rama, in traditia Decameronului si a Povestirilor din Canterbury si, in acelasi timp, o satira necrutatoare la adresa emisiunilor de tip reality show. Cele 23 de povestiri care formeaza substanta cartii apartin protagonistilor unui experiment inedit si, asa cum se va vedea, macabru: persoane care au raspuns invitatiei de a petrece trei luni intr-un teatru dezafectat, in conditii minime de confort, pentru a produce o posibila capodopera care le va garanta celebritatea pe scena literara. Treptat, stimulate de acest mediu neobisnuit, personajele se vor implica intr-un joc pe muchie de cutit care ii va tine pe cititori cu sufletul la gura.






In orasul Ilium, New York, numai indivizii supradotati isi permit luxul de a munci; toti ceilalti au fost inlocuiti de masini inteligente, cu adevarat productive, care dau un alt sens ideii de utilitate. Paul Proteus este unul dintre cei alesi, un tanar manager cu viitor stralucit la Uzina Ilium - sarjele satirice ale lui Vonnegut la adresa companiei General Electric, unde a lucrat o vreme, transpar adesea printre randuri. In aceasta "lume noua", oamenii sunt instrumentele prin care masinile actioneaza, si nu invers; sau, asa cum observa sahul din Bratpuhr, vizitator dintr-o tara indepartata, omenirea (prea) civilizata s-a intors in epoca sclaviei. Prin mijlocirea vechiului sau prieten Ed, un personaj neconventional care nu isi sacrifica principiile de viata de dragul recompenselor oferite de sistem, Paul intra in grupul razvratitilor. Insa revolta impotriva masinilor se intoarce curand impotriva ei insesi.




Monstri invizibili transforma unul dintre cele mai populare tipare narative americane, road-novel, intr-o aventura macabra. Naratoarea este Shannon McFarland, alias Daisy St. Patience: frumoasa, celebra, adorata, centrul atentiei fotografilor de moda. Are de toate: un iubit, o cariera, o prietena adevarata. Dar asta pina in ziua in care un teribil accident o lasa des­figu­rata si o arunca brusc la marginea lumii, departe de ochii tuturor, mai putin ai lui Brandy Alexander, regina suprema, stapina peste toti si toate. Chiar si peste propria-i sexualitate. Inca o operatie si visul i se va implini: va fi femeie in toata puterea cuvintului. Brandy cunoaste secretul reinventarii de sine: stergerea completa a trecutului si nascocirea unui prezent convenabil. A unui viitor croit dupa masura fiecaruia. Aceasta este lectia pe care o invata Daisy in timpul unei calatorii aiuritoare spre un tel aflat in continua schimbare. Caci, in lumea in care traim, vizibilul poate deveni oricind invizibil, iar identitatea noastra nu este decit produsul dorintelor celorlalti.

Kadare - Accidentul  

Posted by: Horia




Un splendid roman de dragoste, cu elemente de policier şi un suspans pe măsură, Accidentul are în centru un cuplu enigmatic, a cărui poveste se încurcă în iţele complicate ale unor jocuri de putere. Cu ramificaţii în mitologia albaneză, cartea dezvăluie legăturile profunde dintre planul contemporan, aparent lipsit de orice substrat simbolic, şi întâmplările exemplare care alcătuiesc ţesătura lumii.






















Departe de calmul partii mediane a trilogiei, in cel de‑al treilea volum, intitulat Strada Zaharului, anii ’30 si anii celui de‑al Doilea Razboi Mondial aduc schimbari esentiale. Lumea veche isi pierde vigoarea, se scufunda lent, certitudinile ei se clatina, iar amintirile personajelor – chei de acces spre trecut – devin permanente prilejuri de nostalgie si tristete. Falia dintre generatii se adinceste, mai ales pentru ca tinerii isi fixeaza singuri drumul; parintii nu‑si mai pot proteja decit prea putin copiii, care decid sa intre in politica, aderind la organizatii politice adversare, neagreate de guvern, sau pur si simplu alegind sa fie favoriti ai unor persoane influente. In ultimul volum al trilogiei revenirea in forta a politicului se impleteste cu pier­derea definitiva – moartea – si cu noi reconfigurari ale vietii. De aici inflacarare, motivatie, inaltari si prabusiri, toate pe un fundal in care ravasirea capata amploare.

















Carnetul auriu (1962) este povestea unei scriitoare, Anna Wulf, a celor patru carnete in care isi inregistreaza viata si a incercarii ei de-a le uni, in final, intr-un al cincilea carnet, auriu. Anna Wulf este in acelasi timp personajul unei nuvele, intitulata Femei libere, „care scrie patru carnete, si nu doar unul pentru ca, dupa cum ea insasi recunoaste, trebuie sa separe lucrurile intre ele, pentru a evita haosul, informitatea, esecul...” – noteaza, in prefata romanului, Doris Lessing.





In „Cronica pasarii-arc”, Haruki Murakami redeschide o alta usa catre acel tarim de granita dintre vis si realitate, pe care ii place atit de mult sa-l exploreze. Actiunea romanului debuteaza intr-o suburbie linistita din Tokyo, unde tinarul Toru Okada isi duce existenta deloc iesita din comun alaturi de sotia sa. O intimplare aparent banala – disparitia motanului familiei – da peste cap viata protagonistului, care se vede prins in paienjenisul unei lumi fantastice, ce intersecteaza in mod straniu realitatea de zi cu zi. In virtejul evenimentelor neobisnuite care se succeda ametitor, Toru Okada se vede nevoit sa faca fata disparitiei misterioase a sotiei. Filmul cautarii acesteia e o serie de intilniri pline de semnificatii cu personaje care si schimba permanent perspectiva asupra propriei existente: doua surori bizare, din care una practica prostitutia la nivel spiritual, un politician tarat psihic, o pustoaica morbida in virsta de saisprezece ani si un veteran al razboiului din Manciuria, marcat pentru totdeauna de ororile la care a fost martor.





In acest al doilea volum al Trilogiei Cairoului, Naghib Mahfuz spune povestea familiei el-Gawad in anii 1920, adica in plina epoca de modernizare a Egiptului. Spre deosebire de primul volum, mai tensionat, care urmarea in paralel emanciparea tarii de sub dominatia britanica si viata familiei el-Gawad, condusa de un tata despotic, Palatul dorintei alege un ton molcom, mult mai asezat si mai descriptiv. Atentia se muta acum de la relatiile tensionate ale unei familii rupte intre traditie si modernitate la detaliul de viata in aparenta banal, dar cu adevarat fermecator. Cuptorul de piine raspindindu-si aromele odata cu venirea diminetii, tabietul cafelei, lung prilej de discutii intre mama si odraslele acum independente, ciorovaielile zglobii ale mezinilor familiei, in fine, imaginea unui tata de acum imblinzit sfatuindu-si grijuliu fiul, totul are aerul unui peisaj asezat si familiar, care respira poeticitate prin fiecare amanunt, oricit de marunt.




Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie si dubla personalitate. Nu se stie exact cu ce anume se ocupa – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori si acte oficiale, din moment ce guvernantii, politia si serviciile secrete din multe tari sunt interesate de munca lui si vor sa‑l angajeze. In documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse si cu ceasul ale carui limbi se invirt in sens contrar celui obisnuit. Intre conspiratii si revolte, Umberto Eco arata cum se deseneaza incet‑incet noua tabla de sah pe Vechiul Continent in a doua jumatate a secolului XX. Un roman cutremurator, despre aspecte ale unei politici trecute sub tacere, care arunca o lumina sumbra asupra viitorului.





















O plimbare prin palat recreeaza o perioada foarte tulbure din istoria Egiptului modern – emanciparea sa de sub ocupatia britanica –, urmarind efectele pe care le au framintarile politice si schimbarea progresiva de mentalitate asupra unei familii egiptene traditionaliste. Ahmad Abd el-Gawad este un negustor prosper, cu o familie numeroasa, caruia vechile obiceiuri ii ingaduie sa duca o viata dubla foarte tihnita: patriarh sobru si sever in fata nevestei si a copiilor, el este alaturi de amicii de pahar si de amante un petrecaret vesel si sentimental. Doar ca, pe nesimtite, regimul despotic absolut impus in casa lui incepe sa se clatine tot mai mult, pe masura ce fiii sai afla ca el nu e tocmai modelul de moralitate fara pata de care se temeau, si fiicele se marita si ajung sa imparta noua mentalitate a fami­liilor in care se integreaza. In paralel, idealurile politice si setea de libertate inflacareaza inimile compatriotilor lui Ahmad Abd el-Gawad. Mahfuz surprinde toate aceste evenimente, mai marunte sau mai insemnate, cu detasare si finete, lasindu-si personajele sa se exprime cu propria voce si oferind o perspectiva pe care discursul istoric occidental al epocii nu a luat-o in seama.




Al cincilea copil este o carte scrisa in cea mai pura traditie a „romanului gotic”: un cuplu obisnuit, apartinind clasei de mijloc din Anglia anilor ’60‑’70, reuseste sa cumpere o casa cu trei etaje pe care o umple cu glascioarele fericite ale celor patru copii. Va­cantele de vara, cind primesc musafiri, sint adevarate sarbatori ale vietii, expresii ale bucuriei de a trai. Apoi, insa, apare cel de‑al cincilea copil, care‑si manifesta furia impotriva lumii inca din pin­tecele mamei. Ben, copilul‑problema, reuseste sa distruga acest paradis artificial si sa induca o tensiune aproape insuportabila in atmosfera bucolica din debutul romanului.




Din Bronx, Arthur Fidelman calatoreste in Italia ca sa studieze arta, dar se trezeste fata-n fata cu toate dezastrele pe care viata i le-a rezervat. Aici, in Italia, sunt femei care il seduc... aici se afla incomparabilul Susskind, un vanzator evreu de obiecte de cult, care il jefuieste... aici are loc planul abject care-l transforma intr-un raufacator... aici se gaseste si suferinta care face din el, in cele din urma, un barbat adevarat.

Cele sase aventuri diferite ale lui Fidelman alcatuiesc, un roman picaresc, minunat scris si plin de umor. Cartea Tablourile lui Fidelman este un portret contemporan al artistului, un studiu provocator si revelator al spiritului creator, dar, in acelasi timp, si un portret al ratarilor, victoriilor si al ironiei specifice vremurilor noastre.




"Povestirile din Salcia oarba, fata adormita, cu amestecul lor atent dozat de fantezie debordanta si observatie riguroasa, reusesc sa surprinda realitatea in cele mai marunte detalii si, in acelasi timp, s-o submineze. Murakami face parte din acea specie rara de scriitori care izbutesc nu doar sa creeze universuri neobisnuite si fascinante, ci si sa-si calauzeasca cititorii in explorarea lor.” (Time Out New York)

„In ciuda diversitatii lor, toate povestirile din volumul de fata par sa ni se adreseze cu o voce unica si seducatoare. Iar aceasta voce, istorisindu-si aventurile pe teritoriul straniu si intunecat al sinelui, ne spune ca un personaj pe nume Haruki Murakami inca mai cauta, asemenea lui Don Quijote, ceva mai putin fragil, mai putin efemer decit compromisurile din care este alcatuita viata noastra.” (New York Times Book Review)

„O colectie de povestiri pline de fantezie, farmec si indrazneala, a caror alunecare spre fantastic este controlata cu grija. Atmosfera pe care o creeaza persista multa vreme dupa ce lectura s-a incheiat, iar sub influenta ei vedem lumea intr-o lumina cu totul noua.” (Chicago Tribune)



Zarva in livada de guave (1998), primul roman al lui Kiran Desai, face dovada unui talent confirmat pe deplin de evolutia ulterioara a carierei sale. Naratiunea plina de umor, savoare si exotism urmareste traiectoria haotica a destinului lui Sampath Chawla si transformarea sa neasteptata dintr-un marunt functionar in gurul din arborele de guava. Desi nascut sub auspicii favorabile, Sampath se pomeneste, din cauza lipsei de ambitie si a firii sale distrate, intr-o fundatura a vietii. Dupa ce strica, printr-un dans obscen, petrecerea de nunta a fiicei sefului sau, Sampath fuge de acasa si se retrage in padure, alegindu-si drept salas un arbore de guava. Gresit interpretat, gestul sau ii atrage peste noapte ne­numarati adepti, care se aduna sa-i asculte predicile. Insa lucrurile iau o intorsatura proasta atunci cind tova­rasele lui Sampath, maimutele, dau in patima bauturii si incep sa terorizeze orasul. In curind, paradisul linistit al lui Sampath se transforma intr-un infern in care zarva si harmalaia sint la ele acasa.



















Cintec de leagan este un thriller de un umor grotesc si o satira nemiloasa la adresa unei lumi ultramediatizate, in care dictonul „Cunoasterea inseamna putere” capata sensuri extreme. Carl Streator este un reporter insarcinat sa investigheze cazul unor bebelusi victime ale sindromului mortii subite. Nu dupa mult timp, el descopera un tulburator element comun: inaintea mortii, fiecarui bebelus i s-a citit aceeasi poezie. Cercetarile ii scot in cale o femeie cu puteri misterioase, Helen Hoover Boyle, asasin telepatic si agent imobiliar care si-a facut o afacere din vinzarea de case bintuite. Helen ii confirma banuiala ca poezia respectiva este, de fapt, un stravechi cintec de leagan african si o formula magica mortala care actioneaza asupra oricui. Acum Streator se vede inzestrat cu o arma teribila, de care nu va ezita sa se foloseasca.