In acest al doilea volum al Trilogiei Cairoului, Naghib Mahfuz spune povestea familiei el-Gawad in anii 1920, adica in plina epoca de modernizare a Egiptului. Spre deosebire de primul volum, mai tensionat, care urmarea in paralel emanciparea tarii de sub dominatia britanica si viata familiei el-Gawad, condusa de un tata despotic, Palatul dorintei alege un ton molcom, mult mai asezat si mai descriptiv. Atentia se muta acum de la relatiile tensionate ale unei familii rupte intre traditie si modernitate la detaliul de viata in aparenta banal, dar cu adevarat fermecator. Cuptorul de piine raspindindu-si aromele odata cu venirea diminetii, tabietul cafelei, lung prilej de discutii intre mama si odraslele acum independente, ciorovaielile zglobii ale mezinilor familiei, in fine, imaginea unui tata de acum imblinzit sfatuindu-si grijuliu fiul, totul are aerul unui peisaj asezat si familiar, care respira poeticitate prin fiecare amanunt, oricit de marunt.




Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie si dubla personalitate. Nu se stie exact cu ce anume se ocupa – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori si acte oficiale, din moment ce guvernantii, politia si serviciile secrete din multe tari sunt interesate de munca lui si vor sa‑l angajeze. In documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse si cu ceasul ale carui limbi se invirt in sens contrar celui obisnuit. Intre conspiratii si revolte, Umberto Eco arata cum se deseneaza incet‑incet noua tabla de sah pe Vechiul Continent in a doua jumatate a secolului XX. Un roman cutremurator, despre aspecte ale unei politici trecute sub tacere, care arunca o lumina sumbra asupra viitorului.





















O plimbare prin palat recreeaza o perioada foarte tulbure din istoria Egiptului modern – emanciparea sa de sub ocupatia britanica –, urmarind efectele pe care le au framintarile politice si schimbarea progresiva de mentalitate asupra unei familii egiptene traditionaliste. Ahmad Abd el-Gawad este un negustor prosper, cu o familie numeroasa, caruia vechile obiceiuri ii ingaduie sa duca o viata dubla foarte tihnita: patriarh sobru si sever in fata nevestei si a copiilor, el este alaturi de amicii de pahar si de amante un petrecaret vesel si sentimental. Doar ca, pe nesimtite, regimul despotic absolut impus in casa lui incepe sa se clatine tot mai mult, pe masura ce fiii sai afla ca el nu e tocmai modelul de moralitate fara pata de care se temeau, si fiicele se marita si ajung sa imparta noua mentalitate a fami­liilor in care se integreaza. In paralel, idealurile politice si setea de libertate inflacareaza inimile compatriotilor lui Ahmad Abd el-Gawad. Mahfuz surprinde toate aceste evenimente, mai marunte sau mai insemnate, cu detasare si finete, lasindu-si personajele sa se exprime cu propria voce si oferind o perspectiva pe care discursul istoric occidental al epocii nu a luat-o in seama.




Al cincilea copil este o carte scrisa in cea mai pura traditie a „romanului gotic”: un cuplu obisnuit, apartinind clasei de mijloc din Anglia anilor ’60‑’70, reuseste sa cumpere o casa cu trei etaje pe care o umple cu glascioarele fericite ale celor patru copii. Va­cantele de vara, cind primesc musafiri, sint adevarate sarbatori ale vietii, expresii ale bucuriei de a trai. Apoi, insa, apare cel de‑al cincilea copil, care‑si manifesta furia impotriva lumii inca din pin­tecele mamei. Ben, copilul‑problema, reuseste sa distruga acest paradis artificial si sa induca o tensiune aproape insuportabila in atmosfera bucolica din debutul romanului.




Din Bronx, Arthur Fidelman calatoreste in Italia ca sa studieze arta, dar se trezeste fata-n fata cu toate dezastrele pe care viata i le-a rezervat. Aici, in Italia, sunt femei care il seduc... aici se afla incomparabilul Susskind, un vanzator evreu de obiecte de cult, care il jefuieste... aici are loc planul abject care-l transforma intr-un raufacator... aici se gaseste si suferinta care face din el, in cele din urma, un barbat adevarat.

Cele sase aventuri diferite ale lui Fidelman alcatuiesc, un roman picaresc, minunat scris si plin de umor. Cartea Tablourile lui Fidelman este un portret contemporan al artistului, un studiu provocator si revelator al spiritului creator, dar, in acelasi timp, si un portret al ratarilor, victoriilor si al ironiei specifice vremurilor noastre.