...o istorie ce se întinde de la domnia lui Constantin cel Mare pînă la cucerirea Constantinopolului de către Mahomed al II-lea.

Un sat pierdut între munți, înconjurat de păduri sumbre și stăpînit de teamă și tristețe. Cîndva, demult, un blestem pare să-l fi lovit: toate vietățile — insecte, păsări, cîini, pisici, chiar și peștii din rîu — l-au părăsit. Înspăimîntați de o creatură misterioasă pe care o numesc Nehi, oamenii se închid în case, seară de seară, și nu le dau voie copiilor să intre în pădure. Mai ales tăcerea bîntuie mica așezare, căci nimeni nu vrea să-și amintească, nici să vorbească de animalele pierdute și de viața de dinainte. Însă doi copii curajoși, Mati si Maia, sunt atrași de taina întunericului și se hotărăsc să afle ce se ascunde în adîncul pădurii și în inimile oamenilor.

Xu Sanguan, muncitor la Fabrica de Mătase, vine dintr-un sat în care cel care nu-și vinde sîngele e bănuit că ar fi bolnav și nu-și mai găsește o soție. De aceea se hotărăște să și-l vîndă și el, căsătorindu-se apoi cu cea mai frumoasă fată din oraș, Xu Yulan. Sîngele e prețios, e un dar al strămoșilor, și nu poate fi vîndut fără motive întemeiate. Însă vremurile pe care le înfruntă Xu Sanguan și familia lui nu țin cont nici de cinstirea morților, nici de demnitatea mereu amenințată a omului obișnuit.

Romanovii au fost dinastia cea mai spectaculoasă din vremurile moderne. Cu un palmares uluitor, ei au reușit să domnească peste o șesime din suprafața pămîntului. Cum a reușit o familie să transforme un principat ruinat de războaie în cel mai mare imperiu al lumii? Și cum l-a pierdut apoi? Aceasta este istoria intimă a douăzeci de țari și țarine, unii atinși de geniu, alții de nebunie, dar toți inspirați de credința într-o autocrație divină și animați de ambiție imperială.

...o frescă a Rusiei într-o epocă în care teroarea se îmblînzise doar întru cîtva, dăinuind în diverse forme: un dezgheț pervers în cultură, o acceptare de fațadă a libertății de opinie, sancționată drastic apoi cu procese și condamnări.

...satiră împotriva oamenilor politici demagogi şi necinstiţi, a clerului, a burgheziei, a învăţămîntului închistat în concepţii scolastice.

Fie că descrie o fortăreață medievală sau donjoanele întunecate ale unui castel, Saramago face locurile pe care numai turiștii le mai vizitează astăzi să prindă viață și să-și spună singure povestea.

...Berlin, torida vară a anului 1928. Sascha Knisch, un bărbat cu obiceiuri sexuale aparte, lucrează ca operator la cinematograful „Apollo”. Într-o seară o reîntilnește pe enigmatica Dora Wilms, cu care are o aventură secretă. O săptămînă mai tîrziu, cînd poliția descoperă trupul neînsuflețit al Dorei, Knisch este acuzat de crimă. Încercînd să-și dovedească nevinovăția, personajul dă de urma unei conspirații științifice și se trezește implicat într-o poveste în care nimic nu este ce pare a fi. Cum poate dovedi ceva ce, aparent, nu s-a întîmplat niciodată? Ce se petrece de fapt la Fundația pentru Cercetări Sexologice? Și de ce este important să ai testicule?

Actriţa Rebeka Weér încearcă să dovedească partidului comunist că nu mai are nici o legătură cu fiica ei, Judit, fugită în străinătate, şi atunci îi organizează acesteia din urmă o falsă înmormîntare. Sforţările îi sînt inutile: părăsită de public, îşi va petrece ultimii 15 ani închisă în casă, pe jumătate nebună şi măcinată de gloria apusă, dar nu singură. Fiul care n-a părăsit-o, Andor, e scriitor, are 36 de ani şi-şi trăieşte lîngă ea drama oedipiană. Nefiind în stare să se desprindă de viaţa sufocantă alături de mama lui, temîndu-se să o părăsească, relaţia lor se transformă treptat într-un infern sartrian, împînzit de minciuni şi ură. Lucrurile se schimbă însă cînd Andor o cunoaşte pe frumoasa Eszter, o femeie în aparenţă fără trecut şi de care se îndrăgosteşte ca un nebun. Avînd pentru prima dată în minte imaginea unei vieţi împlinite, Andor se gîndeşte să facă pasul decisiv: să-şi vadă trecutul şi viitorul laolaltă, să le aducă alături pe cele două femei care îi marchează destinul.

...un personaj complex, care este pe rînd vraci, nebun sfînt, pelerin şi călugăr.

Dario Fo reconstituie în cheie sarcastică societatea italiană din vremea Renașterii, propunîndu-ne totodată o suită de portrete desenate de el după originalele timpului. Din acest cadru desprinde povestea familiei Borgia care alcătuiește o adevărată saga, plină de înfruntări și crime sîngeroase, săvîrșite deopotrivă prin fier și prin otravă. Pe Lucrezia însă, fiica lui Rodrigo Borgia, devenit papă în 1492 sub numele Alessandro VI, Dario Fo o prezintă, în acord cu cercetările cele mai recente, drept o victimă a mașinațiilor tatălui și ale fratelui său, celebrul Cesare Borgia, ea fiind în realitate o făptură sensibilă, iubita unor bărbați cu nume răsunătoare în epocă, protectoare a artelor, artiștilor și umaniștilor vremii, care a dovedit totodată un curaj bărbătesc în înfruntările armate dintre cetățile italiene.

...primele două romane publicate de Marguerite Yourcenar, îmbracă forma confesiunii: două voci, amintind parcă de tonul aproape alb al lui Mishima, dau viața unor personaje care resping femeia din rațiuni asemănătoare.

Escroci care înşală oameni de bună credinţă sub acoperirea societăţii fictive „Sprijin la bătrîneţe“, un drogher, un măcelar, un pictor nebun sînt doar cîteva dintre personajele care dau naştere unor situaţii în care absurdul se insinuează tot mai mult în viaţa de zi cu zi.

...dragostea fără margini a unei mame pentru fiul ei bolnav de hemofilie. Prin intermediul unei anchete polițiste asupra crimei care se dovedește a fi doar un accident tragic, procesul de reconstituire duce la adevărata crimă a prințesei Olga Arbelina, exilată în Franța după revoluția bolșevică din 1917 – acceptarea, la început disperată, apoi exaltată, a iubirii incestuoase a propriului său fiu.

...un tablou al vieţii ca atare, cu luminile şi umbrele ei, cu micile şi marile ei comedii şi drame cotidiene. Dar destinele neînsemnate, vieţile mărunte ale eroinelor dezvăluie întotdeauna adevăruri adînci ale existenţei. Între acestea, faptul că în dragoste, în credinţă, ba chiar şi în preajma morţii, oamenii îşi păstrează întotdeauna acea undă de seninătate şi acea ironie care constituie omenescul însuşi.

Kazu, proprietara unui mare restaurant din Tokyo, o femeie încă atrăgătoare la cei cincizeci de ani ai săi, duce o viață împăcată, tihnită, cînd, cu ocazia unei reuniuni a foștilor ambasadori ai Japoniei, îl întîlnește pe Noguchi, de care o va lega o dragoste matură, ce promite un deznodămînt fericit. După căsătorie, Noguchi se va implica din nou în viața politică, iar Kazu îl va susține în campania electorală, atît financiar, cît și prin prezența ei în mijlocul oamenilor, însă, în ciuda eforturilor celor doi, Noguchi va pierde alegerile, iar Kazu, restaurantul. Acest eșec va deschide răni dureroase, scoțînd la iveală adevăruri din trecut, iar iubirea celor doi va fi pusă la încercare. Kazu va fi nevoită să aleagă între o căsnicie „ca un cavou“, alături de un soț dintr-o familie aristocratică, și revenirea la vechea ei viață.

Polonia, sfîrșit de secol XIX. Magician de mare talent, totodată dresor, acrobat și hipnotizator, descendent dintr-o ambianță fidelă moralei biblice, Iașa duce, totuși, o viață aventuroasă, plină de pericole, cu legături erotice multiple. • Cînd scena povestirilor se deplasează la Varșovia sau în Lumea Nouă, eroii continuă să fie tributari, prin deprinderi și nostalgii, modului de viață cald și fantast specific tîrgurilor evreiești din estul Europei.

Ne aflăm aproape de mijlocul secolului al XIX-lea, iar ţarul Nicolae I stăpîneşte Rusia, înconjurat de camarila lui, de spioni şi conspiratori. Unii dintre decembrişti sînt încă în viaţă, iar ecoul morţii lui Puşkin şi a lui Lermontov încă nu s-a stins. Ajuns la plinătatea vîrstei, plecat de la curtea ţarului şi retras la conacul său de la periferia Petersburgului, melancolicul prinţ Miatlev îşi petrece zilele cufundat în tristeţe, departe de îndeletnicirile potrivite rangului şi de tovarăşii săi din regimentul de husari. Într-o zi, Miatlev salvează o tînără de sub roţile unei trăsuri în plină goană, o duce acasă, o îngrijeşte şi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea. Viaţa lor pare să se îndrepte spre un făgaş fericit, însă Alexandrina, negăsindu-şi calea în viaţă, e disperată: va dispărea pe neaşteptate, lăsînd în urmă ruinele unui conac bîntuit de o fantomă „care nu mai sperie pe nimeni”, iar prinţul încearcă deznădăjduit s-o găsească. Ce nu vede încă e că viitorul – dragostea, adevărata libertate, fuga de lumea plină de toane – abia începe.

...o singură frază spectaculoasă, de un umor incredibil şi o tristeţe apăsătoare. Monologul fostului pantofar este un bric à brac de personaje şi întîmplări din Cehia de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, în parte confesiune, în parte meditaţie despre dragoste, timp sau moravuri, totul într-o notă de subtilă ironie.

Sub masca imperturbabilă a chipului delicat, Etsuko este un personaj tragic, fascinant. Se avîntă orbeşte spre Saburō, fără să-i pese că nesocoteşte tabuul social (ea e o văduvă de familie bună, el – un grădinar de la ţară), tabuul vîrstei (Saburō e mai tînăr decît ea), tabuul specific japonez al exhibării sentimentelor (Etsuko face gesturi necugetate, care o trădează). Asemenea Medeei, ea distruge totul pentru o iubire care nu îi poate aduce decît suferinţă şi dezonoare.

Într-o epocă serioasă, ca a noastră, care a pierdut undeva, pe drum, rîsul, revin în scenă neseriozitatea, comedia detaliilor, absurdul, inexplicabilul şi gluma. Acestea se intersectează atît în Istoria mare (Stalin, Kalinin, Hruşciov), cît şi în istoriile de zi cu zi ale Parisului, la 60 de ani după moartea lui Stalin.

...un soldat rotofei şi bonom, un ingenios hidalgo pierdut în imensitatea unui Imperiu Austro-Ungar sfîşiat de ororile şi absurdităţile Primului Război Mondial.

Ca o vrajă – oferindu-ne iluzia de a avea cînd nu avem, de a fi ceea ce nu sîntem, de a accede la acea imposibilă existenţă în care, aidoma zeilor păgîni, ne simţim muritori şi nemuritori în acelaşi timp –, literatura ne sădeşte în spirit nonconformismul şi revolta [...]. De aceea trebuie să continuăm să visăm, să citim şi să scriem: e cea mai bună cale de a ne alina condiţia trecătoare, de a opri scurgerea timpului şi de a face imposibilul posibil.

...un puzzle de personaje cum nu se poate mai diferite: Eri Asai, un fotomodel cufundat într-un somn care durează de luni de zile, sora ei, Mari, o studentă pasionată de lectură, un trombonist de jazz, o tînără prostituată chinezoaică brutalizată şi abandonată într-un love hotel, un simplu angajat la o firmă de calculatoare. Toţi sînt oameni ai nopţii bîntuiţi de secrete şi dorinţe nelămurite, iar legăturile dintre ei se limpezesc încetul cu încetul pe parcursul cărţii...

Alexander Portnoy, provenit dintr-o familie de evrei habotnici, rigizi, convenționali, cu o mamă cicălitoare și perfecționistă, duce încă de la pubertate o existență dublă, găsindu-și refugiul în lumea obsesiilor și a himerelor sexuale. Chinuit de sexualitatea lui exacerbată și de barierele impuse de familie, Portnoy trăiește o permanentă criză de conștiință, neputîndu-și găsi partenera ideală în viață și pendulînd mereu între opțiunile proprii și constrîngerile exterioare.

O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchausen şi se termină în lacrimi şi singurătate.

Au trecut douăzeci de ani de cînd Israelul, ţara smulsă din ghearele deşertului de vizionarii veniţi din toate colţurile Europei la începutul secolului XX, şi-a declarat independenţa. În timp ce Iolek Lifshitz încearcă să-şi ţină fiii aproape, în kibbutzul Granot, aceştia caută să evadeze cu orice preţ. Fiul cel mic, Amos, alege o carieră militară în locul celei de agricultor, iar fiul cel mare, Ionatan, prizonierul unei căsnicii nefericite cu o frumoasă femeie lunatică, ce încearcă zadarnic să aibă un copil, fuge din kibbutz cu gîndul de a trece graniţa, în Iordania, atras de mirajul oraşului săpat în stîncă, Petra. Înainte de a pleca îşi încredinţează soţia unui imigrant rus nou-venit, Azaria Ghitlin, personaj extrem de pitoresc. Intrarea în scenă a acestuia pare să promită odihna rîvnită de toţi.

Aceste trei întîlniri cu Stalin, care au avut loc în timpul şi după cel de-al Doilea Razboi Mondial, sînt extraordinar de vii şi de tulburătoare. Djilas îl descrie foarte bine pe dictator în bîrlogul lui: şiret, crud, deosebit de talentat. Puţine cărţi ne oferă o imagine aşa de clară a împrejurărilor care au făcut din Stalin o personalitate atît de convingătoare şi a modului în care a reuşit să-i hipnotizeze şi să-i terorizeze pe cei din jur. Djilas îi descrie şi pe principalii membri ai curţii lui Stalin: Beria, Malenkov, Jukov, Molotov şi Hruşciov. Rezultatul este un portret fascinant al conducătorului aflat la apogeul faimei şi puterii