Elif Shafak reface cu eleganta parcursul de la scriitoarea nomada independenta la mama sedentara, plina de nesiguranta; ea nu-si dezminte imaginatia debordanta si personifica atit propriile trasaturi de caracter, sub forma unui harem de femei in miniatura, cit si feluritele faze ale depresiei postnatale care-o macina, sub infatisarea unei familii sinistre de djinni. Shafak isi impleteste experientele legate de maternitate cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, Ayn Rand, Alice Walker sau Toni Morrison, cautind cu perseverenta o solutie la conflictul dintre maternitate si creativitate.

Conacul este una dintre amplele fresce epice realizate de Isaac Bashevis-Singer, plasată de astă dată în contextul evoluţiei dinamice a societăţii poloneze după eşuarea răscoalei din 1863 împotriva ocupaţiei ruseşti. Devenim martorii evenimentelor dintr-un mediu familial evreiesc foarte ramificat ca tipologie socială, religioasă, culturală, economică. Punctul de pornire îl constituie ingeniozitatea şi hărnicia unui personaj complex. Calman Iacobi, un patriarh al clanului, implantat în structurile rurale atrase în procesele înnoitoare ale epocii. Destinele descendenţilor săi ilustrează curentele ce prind rădăcini în Polonia - şi nu numai în Polonia - spre sfârşitul veacului XIX: socialismul şi naţionalismul, sionismul şi asimilaţionismul, aspiraţia femeilor la drepturi politice, ateismul, slăbirea coeziunii familiei, amorul liber şi chiar semnele incipiente ale fascismului.

Lucarna este un roman de atmosfera, in care personajele sint lasate sa respire, sa-si exprime nemultumirile, sa evolueze ca intr-o piesa de teatru pe un fundal urmarit detaliu cu detaliu. Fara sa faca lucruri extraordinare, fara sa intreprinda actiuni care sa schimbe soarta lumii, fiecare dintre actorii care populeaza romanul este, la rindul sau, un personaj „principal”: cizmarul Silvestre, cu neasteptata lui alura de Don Quijote, tinara Isaura, cu frustrarile care pot fi puse in mintea fiecaruia dintre noi, trecute zilnic intr-un jurnal salvator, sau timida Justina, a carei lume se invirte in jurul apucaturilor unui sot capricios. Naratorul urmareste cu discretie, precum un zeu blind, sarind de la o casa la alta, de la un personaj la altul, o lume condusa de frustrari mari si aspiratii mici, de nostalgia pentru vremurile ce pareau cindva mai fericite.

La sfirsitul lecturii, aflam mai multe despre Pamuk insusi decit despre cum scrie Pamuk. Aflam ca e genial, ca nu inceteaza sa se priveasca mereu de aproape, ca nu-l intereseaza o teorie coerenta a romanului, ci o stare a scrisului si a cititului.

Kerem Avraham, un cartier de la periferia Ierusalimului, undeva la graniţa cu deşertul, o aglomerare pitorească de oameni dintre cei mai diverşi, comercianţi, gospodine, oameni de ştiinţă, medici, muncitori, o mulţime de copii colindând străzile de dimineaţa până seara, imigranţi veniţi din Europa de Est care vorbesc o ebraică stricată sau nu o vorbesc deloc. Un adevărat Turn Babel în care nu mai există nici o ierarhie clară, totul în atmosfera de incertitudine ce domina Ţara Sfântă la începutul anilor '40.