Manea - Zilele si jocul  

Posted by: Horia

Tinarul inginer Ben Despina, angajat intr-un institut de proiectare din orasul natal in care a revenit dupa absolvirea studiilor, incearca sa se adapteze atit cerintelor profesionale, cit si atmosferei provinciale larvare. Interiorizat, de o sensibilitate extrema, el resimte impactul cu realitatea ca pe o perpetua agresiune, in care o include si pe mama sa, excesiv de protectoare si anxioasa. Incearca sa regaseasca dialogul cu fostii colegi si prieteni, Dinu Drogeanu si Filip, anihilati de mediocritatea cotidianului socialist, sau sa inteleaga subtila psihologie a directorului Voinea, promotorul unei perverse teorii a adaptabilitatii abil manipulate. Atitudinea contradictorie a inginerului fata de propriile aspiratii inalte, jumatatile de masura si ezitarile nasc situatii echivoce, cum ar fi bizarul triunghi amoros pe care il formeaza cu Alina, fosta sa iubita, si Marcel Senic, sotul acesteia, simultan cu fascinatia erotica fata de juvenila fiica a sefului Securitatii locale sau dialogurile nocturne si imaginare cu mari eroi ai literaturii, al caror interlocutor nu a incetat sa se considere. „Daca vrem, lichea. Daca vrem, baiat bun” este diagnosticul pus de doctorul Senic nu atit contemplativului Ben, cit, mai ales, colegilor sai de serviciu, de care eroul romanului se va desparti in cele din urma, plonjind in necunoscutul unui viitor incert.

Raportul unui condamnat pe viata care reuseste sa evadeze si se refugiaza pe o insula pustie. Aici noul Robinson descopera un fel de hotel si isi da seama cu spaima ca, de fapt, si insula lui e locuita. Cine sunt ciudatii locuitori ai hotelului care par sa nu-l poata vedea pe evadat? Cine e Faustine, femeia care il asculta fara sa-i raspunda?

Poate ca cea mai interesanta figura a acestei povesti nu e Diana, actrita, „zeita“ careia ii e dedicat romanul, ci naratorul. Pentru ca nu se face deloc simpatic de-a lungul povestii pe care o spune, iesind astfel din seria celor care se magulesc cand spun „eu“. Isi da singur seama ca, cu cat jura ca nu se amesteca in politica, cu atat se amesteca politica in el, ca ramane de stanga desi pretinde ca refuza maniheismele, ca incearca sa justifice sexul prin literatura si literatura prin sex si ca gelozia e ca o viata secreta si urata dinauntrul vietii proprii.

La 14 februarie 1989, de Ziua indragostitilor, Salman Rushdie a fost sunat de un jurnalist de la BBC, care i-a spus ca fusese „condamnat la moarte” de ayatollahul Khomeini. Atunci a auzit pentru prima data cuvintul fatwa. Ce crima comisese? Era autorul romanului intitulat Versetele satanice, acuzat de a fi fost „impotriva Islamului, a profetului si a Coranului”. Asa incepe aventura extraordinara prin care un scriitor a fost obligat sa intre in subterana, sa se mute in permanenta dintr-o casa in alta, sub protectia echipelor inarmate de politie. I s-a cerut sa aleaga un pseudonim pe care politia sa-l poata folosi. S-a gindit la scriitorii lui preferati si la diverse combinatii intre numele lor; atunci i-a venit ideea: Conrad si Cehov – Joseph Anton. Cum traiesc un scriitor si familia sa cu amenintarea mortii deasupra capului, mai bine de noua ani? Cum poate acel om sa-si vada de scris? Cum se indragosteste el si, mai ales, cum ii trece? Cum ii modeleaza disperarea actiunile si gindurile, ce anume il impiedica sa-si indeplineasca destinul, cum invata sa-si infrunte dusmanii? In extraordinarele memorii pe care le avem in fata, Salman Rushdie spune pentru prima data aceasta poveste: povestea uneia dintre cele mai importante batalii date pentru libertatea cuvintului in vremurile noastre. El vorbeste despre realitatea, citeodata intunecata, citeodata amuzanta, a convietuirii cu politisti inarmati, despre legaturile strinse care s-au format intre el si cei care-l protejau, despre lupta lui pentru a obtine intelegerea si sprijinul guvernelor, ale sefilor de agentii de securitate, ale directorilor de editura, ale jurnalistilor si ale celorlalti scriitori si, in fine, despre cum si-a recistigat libertatea.

Shafak - Onoare  

Posted by: Horia

Onoare este o poveste zguduitoare despre crima, iubire si familie, care se intinde pe trei generatii, urmarindu-si personajele in locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de linga Eufrat, galagiosul si exoticul Istanbul, ploioasa Londra. Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic. Onoare este in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani. Shafak abordeaza in cel mai recent roman al ei o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.

Roth - Indignare  

Posted by: Horia

Roth scrie o poveste despre impulsurile rebele ale adolescentei, cind (dupa cum spune chiar unul dintre personaje) deciziile cele mai banale pot avea consecinte dintre cele mai disproportionate. Este si vina epocii istorice in care evolueaza personajul principal, tinarul Marcus Messner, fiul unui macelar kosher din Newark: anii razboiului din Coreea, razboi in care mor zeci de mii de tineri americani. Din pricina unor certuri cu tatal sau, Marcus isi cauta un refugiu cit mai indepartat de casa si astfel ajunge student la conservatorul colegiu din Winesburg, Ohio, unde se confrunta cu tentatiile si conflictele specifice virstei sale. Pe parcurs, cum indignarea si revolta lui sporesc, Marcus ajunge sa fie amenintat cu exmatricularea – ceea ce ar insemna automat recrutarea in armata si expedierea pe front, la o moarte aproape sigura.