In jurul lui erau fete frumoase,
Dar Konstandin de gheata raminea...

Dupa ce l-a redactat intr-o forma semicodata intre 1984 si 1986, Kadare a depus manuscrisul romanului Umbra intr-o cutie de valori dintr-o banca pariziana, avand promisiunea editorului ca, in cazul in care va suferi un "accident", romanul va vedea lumina tiparului. Intr-o Albanie terorizata de dictatura, un tanar cineast ratat are privilegiul de a calatori in Occident. La intoarcere le povesteste prietenilor ramasi acasa crampeie din viata din Vest: avioane, cafenele, baruri de noapte, camere de hotel, dineuri la ambasade, serate mondene. Tanarul isi consuma viata la hotarul dintre doua lumi: fiecare calatorie la Paris este echivalenta cu o intrare in taramul celor vii, de care nu se simte legat, dupa cum fiecare intoarecere in tara natala inseamna o recadere in infern.
Umbra este povestea unei iubiri imposibile traite la hotarul dintre doua lumi, pentru ca la Paris tanarul cineast o cunoaste pe Silvaine, o actrita frumoasa de care, ciudat, nu se poate indragosti. Motivul se ascunde, poate, in prezentul dureros al tarii sale. Poate dragostea sa-l salveze pe cel lipsit de speranta?

Poti spune daca o un om e istet dupa raspunsurile pe care le da. Poti spune daca un om este intelept dupa intrebarile pe care le pune

Singura indurarea lui ii intrece asprimea

Baietii de pe strada noastra (1959), unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Naghib Mahfuz, a fost interzis in mai toate tarile arabe sub acuzatia de blasfemie. In spatele personajelor si al intimplarilor narate, se intrevede o parabola ce reuneste teme si motive atit din Coran, cit si din Vechiul si Noul Testament, precum si referiri la regimurile politice opresive ale Egiptului. Istorisirea incepe cu viata patriarhului Al-Gabalawi si a fiilor sai Adham si Idris, alungati din gradina parinteasca pentru pacatele lor, stramosii legendari ai neamurilor care se stabilesc pe alegorica strada dintr-un cartier fictiv al Cairoului. De-a lungul mai multor generatii si sub stapinirea a numerosi despoti, fiecare neam isi afirma dreptul la o viata prospera in calitate de urmasi ai lui Al-Gabalawi, iar o serie de „trimisi” autoproclamati ai Stapinului preiau conducerea pentru a obtine prin forta sau puritate viata tihnita la care visase stramosul Adham dupa alungarea din gradina. Ultimul „profet” al lui Al-Gabalawi, Arafa, pare detinatorul unei vraji nemaivazute, o arma cu ajutorul careia oamenii de rind isi pot detrona in sfirsit asupritorii.

„O parabola ambitioasa, care aspira sa inglobeze in paginile ei nu doar Orientul Mijlociu, ci intreaga lume.” (Washington Post Book World)

„Marele scriitor egiptean este, inainte de toate, un maestru al artei naratiunii.” (San Francisco Chronicle)

„In ceea ce priveste libertatea de exprimare, am sustinut intotdeauna caracterul ei sacru. Gindirea nu poate fi corectata sau zagazuita decit de non-gindire.” (Naghib Mahfuz)