Nabokov - Rege, dama, valet  

Posted by: Horia

















Rege, Dama, Valet... A fost cel de-al doilea roman scris de mine in rusa. Aveam douazeci si opt de ani. Locuiam in Berlin, cu intreruperi, de sase ani. Eram absolut convins, alaturi de numerosi alti oameni inteligenti, ca in urmatorul deceniu, cindva, ne vom intoarce cu totii intr-o Rusie ospitaliera, plina de remuscari si infloritoare.

Mahfuz - O mie si una de nopti si zile  

Posted by: Horia



















Suntem in a o mie doua noapte araba. Vizirul Dandan tocmai a aflat ca sireata sa fiica Seherezada a reusit sa-si salveze viata. Puterile magice ale povestii au izbutit, ca intotdeauna, sa purifice constiinta umana. Dar oare cat dureaza efectul acestui miraculos antidot? se intreaba cu tristete Seherezada, indoindu-se de perfecta curatenie morala a sotului sau. Viitorul nu se anunta deloc senin, mai ales ca dincolo de zidurile palatului e o lume la fel de framantata si de manata de ambitii, unde pericolele se ivesc la fiecare pas. Intamplari stranii avandu-i ca protagonisti pe unii dintre supusii sultanului Sahriyar ii iau prin surprindere pe oamenii care, odata cu miraculoasa transformare a acestuia, se considerau in sfarsit in afara oricarei primejdii. Va reusi Seherezada sa converteasca din nou instinctele violente ale sultanului in blandete inteleapta si dorinta de razbunare in iubire de semeni?

Bashevis Singer - Judecatorul de pe strada Krochmalna  

Posted by: Horia















O culegere de proză scurtă, evocând amintiri din copilăria autorului petrecută în cartierul evreiesc al Varşoviei. Prilej de reconstituire a unui tablou de epocă în centrul căruia stau problemele şi tipologiile umane ale societăţii tradiţionale, normele de morală şi justiţie aşa cum se exercitau ele concret în acele vremuri, cu deosebire în mediile religioase iudaice

Murakami - In cautarea oii fantastice  

Posted by: Horia



















Bestseller atit in Japonia, cit si pe plan international, „In cautarea oii fantastice” (1982) ne poarta spre o lume bizara si plina de mister. Trama romanului este simpla, dar captivanta: intr-o buna zi, un tinar agent publicitar din Tokyo primeste de la un vechi prieten o fotografie a unui peisaj muntos, cu pasuni intinse si turme de oi. Tinarul se hotaraste sa insereze fotografia, aparent inofensiva, in paginile unui buletin publicitar. Din acest moment, viata lui, pina atunci obisnuita si anosta, se va transforma intr-o adevarata aventura: un barbat misterios isi face aparitia si il obliga sa porneasca in cautarea unei oi unice, cu puteri supranaturale. Aventura il va purta pe tinar pina in muntii inzapeziti din nordul indepartat al Japoniei, iar cautarea oii va deveni, in acelasi timp, si cautarea sinelui.

Kis - Enciclopedia mortilor  

Posted by: Horia



















Polirom


Emilian Galaicu-Păun

Supranumit cînd „Borges al Balcanilor (după situare)”, cînd „Borges de Mittel-Europa (după atmosferă)”, muntenegreanul Danilo Kis scrie atît de personal, încît orice alăturare de nume îl onorează mai degrabă pe creatorul cu care este comparat. Altfel spus, Enciclopedia morţilor, Polirom, 2008 – volum de povestiri recompensat, în 1984, cu marele premiu „Ivo Andric” – se înscrie în peisajul literar al secolului XX la fel cum un pisc se revendică dintr-un lanţ muntos, în cazul dat unul din care fac parte şi autorul lui Alef, şi cel al Deşertului tătarilor.

Alcătuită din nouă povestiri aflate, după cum mărturiseşte însuşi Danilo Kis, „sub semnul unei tematici pe care aş numi-o metafizică”, Enciclopedia morţilor constituie totodată un soi de „divan occidentalo-răsăritean” intertextualist, unde fiecare cultură are un cuvînt al ei de spus. Astfel „Simion Făcătorul de Minuni este varianta unei legende gnostice”; „Onoruri postume (...) creează o atmosferă ce aminteşte de pînzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt”; Enciclopedia morţilor datorează ceva mormonilor; „Cei şapte adormiţi din Efes provine din Coran”; Oglinda necunoscutului se desprinde din ceţurile spiritismului; Parabola cu maestrul şi discipolul pare a fi redactată pe divanul freudian; „Slavă celui mort pentru patrie este prelungirea unei legende urbane (...) din sursă austriacă”; Calea regilor şi a nebunilor reface, eseistic, „istoria apariţiei Protocolului înţelepţilor Sionului”; în sfîrşit, „Timbre roşii cu chipul lui Lenin, în ciuda afluenţei de citate, este o fantezie”, dar atît de realistă, încît toată istoria Rusiei bolşevice parcă se cere rescrisă. La fel cum copierea unei „flori mirobolante”, de către eroina povestirii titulare, se revelează a fi „motivul fundamental al desenelor tatei”. Ascultaţi-o: „Cînd i-am arătat doctorului Petrovic desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase întocmai. Şi că eflorescenţa durase ani de zile”.

Nu în ultimul rînd, „Enciclopedia morţilor probează forţa imaginativă, acuitatea atotcuprinzătoare a privirii şi a memoriei scriitorului Danilo Kis” (Joseph Brodsky); or, potenţată de memorie, privirea devine viziune – una ce-l situează pe marele creator muntenegrean printre profeţii întunecaţi ai secolului XX.

Vonnegut - Sirenele de pe Titan  

Posted by: Horia



















Tanarului Malachi Constant, cel mai bogat si mai depravat om din lume, i se ofera sansa unei calatorii interplanetare alaturi de o femeie frumoasa. Desigur, invitatia ascunde o capcana, iar incredibila poveste a lui Malachi dezvaluie o viziune profetica pe care doar un scriitor de talia lui Kurt Vonnegut are curajul sa o imagineze. Destinele personajelor se intersecteaza intr-o satira necrutatoare, dincolo de care cititorul poate intrezari o fabula complexa despre destinul umanitatii.

Pamuk - Muzeul inocentei  

Posted by: Horia



















Kemal o iubeste pe Füsun. Füsun il iubeste si ea pe Kemal, dar iubirea lor nu se poate implini. Lui Kemal nu-i ramine, prin urmare, decit sa o priveasca de departe pe Füsun, sa o viziteze de sarbatori, ca o ruda corecta ce este, si sa se inconjoare, pe furis, de lucruri ce i-au apartinut cindva. Asa se naste un induiosator muzeu al iubirii, umplut vreme de zece ani cu rujuri si cercei ai fetei, catei-bibelou, pahare de apa si servetele furate de la masa. Doar sufletul obiectelor ramine sa ii aminteasca barbatului de marea lui dragoste – ele, dar si povestea insasi, pentru scrierea careia in roman apare, indatoritor, un personaj numit (tot) Orhan Pamuk. Ca peste tot in romanele scriitorului turc, marile teme (iubire, traditie, destin) se desfasoara pe fundalul unei Turcii mereu in schimbare. Aici, revoltele anilor 1970 si modernizarea uluitoare a orasului Istanbul in acel deceniu alcatuiesc, la rindul lor, un muzeu aparte, in care se amesteca nume de strazi si de actori ai vremii, emisiuni la televizor si marci de bauturi de mult uitate.

Postări mai noi Postări mai vechi