„O, peşte, peştişor de aur, ai mare grijă! Căci sunt atâtea capcane şi năvoade întinse pentru tine în lumea asta.” La acest proverb nahuatl se rezumă viaţa tinerei Laila, furată din tribul său, bătută şi vândută la numai şase ani.

Nici nu vă închipuiţi în ce fel se joacă destinul-păpuşar cu biata marionetă cafenie care-i tulbură pe toţi în jur! Laila, fetiţa pe jumătate surdă, ţinând la piept singura amintire a originii ei – cercelul în formă de semilună – ajunge la capătul lumii: „Auzeam sunetul paşilor pe care îi făceam pe trotuar, sângele curgându-mi prin vene, şuieratul vântului în plămâni. Dar nu mai auzeam nimic altceva.”




Protagonistul romanului Manual de pictura si caligrafie este un pictor mediocru, desemnat prin initiala H., care primeste comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de constient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de-si analiza slabiciunile estetice si de a se intelege pe sine insusi, descoperind astfel ca simte nevoia sa picteze si un al doilea portret al lui S. Munca la respectivele portrete, cel academic, pictat in modul consacrat si instituit de normele comenzii, si cel realizat cu intentia, nefinalizata, de a capta imaginea „adevaratului S.”, pune in discutie insusi fundamentul actului de creatie estetica. O poveste fascinanta, dezvoltind una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relatia dintre realitate si reprezentarea artistica.