Povestirile lui John Cheever împletesc, în mod deliberat, destinele acelorași personaje – ca într-o mare familie a New Yorkului de la mijlocul secolului XX – angajate în relații amoroase sau afaceri eșuate, încercînd să facă față sno­bis­mului suburbiilor de lux, crizei individualității într-un spațiu dominat de rutină și convenționalism sau sentimentului dezrădă­cinării, resimțit, în mod deloc întîmplător, în decorul orașelor cu cel mai pronunțat caracter turistic. Umorul pare să fi rămas singurul aliat în obsesiva căutare a unei ordini firești a vieții, în ciuda absurdului și sărăciei vieții cotidiene.

...opt povestiri despre natura infinit oscilantă și surprinzătoare a dragostei. De la prima povestire, despre o tînără femeie care se dovedește incapabilă să-și părăsească soțul, deși își închipuie că este hotărîtă s-o facă, pînă la cele trei povestiri ce dezvăluie emoțiile complexe ale eroinei lor, o femeie pe nume Juliet, oamenii despre care scrie Munro – femei de toate vîrstele și stările sociale, cu prietenii, părinții și copiii lor – capătă o viață absolut reală, ca și cum ne-ar fi vecini.

Jean Bosmans, scriitor ajuns la vîrsta bilanţurilor, hotărăşte să descîlcească tot ceea ce formează în viaţa lui „materia întunecată“ a tinereţii. În paginile carneţelului pe care-l poartă mereu la el în nesfîrşitele plimbări prin cartierele vechi şi noi ale Parisului reînvie într-un amestec halucinant întîmplări, oameni, locuri, cioburi de amintiri şi vise. În centrul tuturor, povestea de dragoste de la începutul anilor 1960 dintre Bosmans şi Margaret Le Coz. Cei doi încearcă să scape, împreună, de sentimentul permanent de vinovăţie şi de fantomele dureroase ale trecutului şi prezentului: un bărbat obsedat de Margaret o hărţuieşte urmărind-o peste tot, părinţii lui Bosmans îl caută numai pentru a-i cere bani şi a-l batjocori. Margaret dispare însă, în scurt timp, la orizont, întorcîndu-se la enigmaticele ei origini berlineze, iar Bosmans e nevoit să pornească pe urmele a ceea ce ar fi putut să fie povestea lor.

Ethan ajunge în pragul sărăciei lucrînd ca funcționar în propria băcănie, deținută acum de un imigrant italian. Soția şi copiii se plîng la nesfîrşit de lipsa banilor şi de viața pe care o trăiesc. Ethan încearcă cu disperare să le ofere fericirea şi, în acelaşi timp, să-şi păstreze demnitatea.

Povestea lui Lucas Beauchamp, un bărbat în vîrstă, de culoare, arestat pe nedrept pentru uciderea lui Vinson Gowrie. Ameninţat cu linşajul, Lucas trebuie să încerce să-şi dovedească nevinovăţia cu ajutorul unui avocat alb, Gavin Stevens, şi a tînărului său nepot Chick Mallison, care are o datorie de onoare față de Lucas.

Dezamagită de soțul ei, de prieteni, de propria viață, Hanna, o femeie în vîrstă de treizeci de ani, se înstrăinează din ce în ce mai mult față de lumea înconjurătoare. Totul îi pare atins de o implacabilă eroziune, căreia nici ea nu i se poate sustrage. În jurnalul pe care-l ține, ca pentru a-și dovedi că există, ficțiunea și realitatea se amestecă. Paginile sînt inundate de nostalgia copilăriei ei în Palestina, de fantasme populate de doi gemeni arabi ce reflectă atît obsesiile ei sexuale, cît și teroarea unui popor care n-a trăit niciodată în pace. Războiul din Peninsula Sinai se apropie. Labirint de drumuri și stînci, înconjurat de amenințări neclare, Ierusalimul se înăbușă. Înspăimîntată, Hanna vede cum țara sa alunecă, încet-încet, în război.

Eroicul aviator Jacques Dorme pilotează, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, avioanele oferite de americani sovieticilor și se zdrobește de un versant de gheață în apropierea Cercului Polar; iubita lui, Alexandra, este o franțuzoaică exilată într-un Stalingrad devastat de război; naratorul este un copil abandonat într-un orfelinat din Rusia anilor lui Hrușciov. Drama unei copilării consumate sub norii apăsători ai stalinismului, păcăleala mai multor „dezghețuri” succesive, confuzia valorilor și inutilitatea unor sacrificii apar aici înscrise într-un filigran extrem de delicat, dar și seducător.

Un carnet negru pe care naratorul, pe nume Jean, l-a umplut în anii ’60 – anii tinereții sale – cu nume, adrese și fapte mărunte, acesta este obiectul enigmatic de la care, după mai bine de patruzeci de ani, același personaj încearcă să depene firele unui trecut neliniștitor, căci false nume ale celor pe care i-a cunoscut, false identități îl fac să se întoarcă, să caute iar și iar adevărul propriei vieți.

Cum au ajuns două dintre cele mai mari religii ale lumii să recomande violența în numele lui Dumnezeu? De ce atît de mulți creștini și musulmani au răspuns apelului la cruciadă și la jihad și ce anume a perpetuat ciclul violenței religioase în Orientul Apropiat? A fost prima cruciadă un act de agresiune creștină? Ne putem întreba cine și de ce a cîștigat războiul din Țara Sfîntă, însă mai important este să înțelegem în ce fel acesta a reconfigurat lumea medievală și a influențat istoria, cu urmări și ecouri pînă astăzi. E ceea ce face lucrarea lui Thomas Asbridge, o istorie exhaustivă a cruciadelor și, totodată, a unei părți semnificative din Evul Mediu, ce începe la sfîrșitul secolului al XI-lea, cu îndemnurile papei Urban al II-lea la războiul sfînt, și se încheie două secole mai tîrziu, cu bătălia pentru Acra, cîștigată de musulmani. Apelînd la surse creștine și musulmane, autorul reconstituie cu remarcabil talent firul epic al evenimentelor, dînd la iveală perspectivele ambelor tabere și mentalitățile epocii. O lume populată de eroi legendari precum Richard Inimă-de-Leu și Saladin ni se înfățișează astfel în toată gloria și barbaria sa.

Cronica vieții lui Hadrian, scrisă de el însuși, oferă prilejul pentru o reconstituire exemplară a celui de-al doilea secol al erei noastre, autorul fictiv glosînd asupra fiecărui eveniment și subliniindu-i anvergura în contextul epocii. Romanul este, în același timp, o importantă meditație asupra istoriei, un studiu asupra vieții politice și a relațiilor complicate ale lui Hadrian cu mulți dintre contemporanii săi, uneori prieteni, alteori dușmani. Existența tumultuoasă a împăratului, cu momentele de triumf și înfrîngerile sale, devine astfel pretextul pentru a vorbi despre o lume răvășită de război și despre cum se poate păstra integritatea spiritului de-a lungul vieții.

...relatarea unei călătorii inedite făcute de John Steinbeck în Uniunea Sovietică în anii de început ai Războiului Rece. Însoțit de fotograful Robert Capa, romancierul vizitează Moscova, dar călătorește și în alte locuri din U.R.S.S.: ajunge în Stalingradul distrus de război, vizitează Kievul și capitala georgiana Tbilisi și e oaspetele unor colhozuri sovietice...

Patria locotenentului Schreiber este rodul întîlnirii lui Makine cu Jean-Claude Servan-Schreiber, om politic și jurnalist francez dintr-o familie ilustră, ajuns deja la o vîrstă venerabilă. Impresionat de viața tumultuoasă a acestuia și de eroismul de care el și camarazii săi au dat dovada în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, scriitorul l-a încurajat să-și aștearnă memoriile pe hîrtie, sperînd ca, grație influenței sale în lumea literară, îl va ajuta să le publice. Demersurile lui s-au lovit însă de reticența editorilor de a publica o carte cu un subiect atît de riscant. Prin urmare, Makine a hotărît să scrie el însuși despre viața locotenentului Schreiber – povestea prieteniei dintre un tînăr scriitor plin de succes într-o țară care nu este a lui și un bătrîn luptător în cel de-al Doilea Război Mondial și în Rezistență, dar și istoria secolului trecut, văzută prin ochii unui om pentru care locurile și întîmplările de altădată rămîn mereu vii și pline de semnificație.

Victor Wilcox, directorul unei unități industriale, și Robin Penrose, lector de literatură engleză, sînt protagoniștii unui schimb de experiență cu iz interdisciplinar, al cărui obiectiv inițial – cunoașterea unui domeniu de activitate nefamiliar și respectul profesional pentru semeni – derapează imprevizibil și fără a se ști dacă avem de-a face cu un eșec sau o izbîndă. Relațiile de muncă devin idilă, animozitățile fac loc tandreței, iar ironia guvernează olimpian. Proiectul riguros și sec, propus de oficialități în cinstea unui fals eveniment – Anul Industriei –, se vede înlocuit de o întîlnire nu doar între două personaje definite prin afecte și ambiții, ci și de seturi de valori considerate absolute, imuabile, dar care sînt doar reflexe rutiniere ale luptei pentru subzistență.

Un fotograf enigmatic din Parisul anilor '60 îi spune la un moment dat personajului narator că cel mai important lucru care trebuie trasmis prin fotografie ori cuvinte este însăşi tăcerea.

Un tată aflat în închisoare pentru că și-a ucis copiii îi scrie soției despre revelația de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; o fetiță își ajută angajatorul bolnav de leucemie să scape de avansurile unei femei lipsite de conștiință; în adolescență, un fiu își părăsește aparent fără motiv familia și ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, disprețuind valorile societății moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sophia Kovalevski, matematician și scriitor talentat, se luptă cu efectele succesului asupra relației de cuplu. Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, șocuri, dezamăgiri, revelații neplăcute despre propriul caracter și totuși merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieții. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi așteaptă.

O catastrofă mondială este pe cale de-a distruge umanitatea, dar un vas de croazieră transformat într-un soi de Arcă a lui Noe îi duce pe cei cîţiva supravieţuitori spre Insulele Galápagos, unde vor întemeia o nouă rasă umană, desigur, evoluată. Doar că evoluţia se întîmplă în maniera lui Vonnegut: implică aripioare, creiere mai mici şi o lipsă totală a agresivităţii.

În anii ’90, cînd Bogota abia se trezea din coșmarul celei mai violente perioade din istoria sa, tînărul universitar Antonio Yammara se împrietenește într-o sală de biliard cu Ricardo Laverde, un fost pușcăriaș care se recomandă drept pilot. Laverde va fi însă curînd împușcat mortal, iar Yammara face o adevărată obsesie pentru trecutul misterios al prietenului său. Cercetarile pe care le întreprinde îl ajută să înțeleagă mecanismele ascunse prin care războiul împotriva drogurilor a modelat viața familiei lui Laverde, dar și pe a sa.

Patoche şi fratele său mai mic sînt lăsaţi de părinţi în grija unor prietene ale familiei, femei care de care mai stranii, frecventate de tot soiul de oameni care în permanenţă par să ascundă ceva sau să se ascundă. Copiii, însă, privesc fascinaţi această lume a criminalilor şi hoţilor, pe care o bănuiesc fără s-o vadă, şi mai ales fără să înţeleagă amărăciunea propriei situaţii.

Taiko este o amplă frescă istorică în care sînt urmărite viețile unor personaje cu un impact semnificativ asupra destinului țării lor. Spre mijlocul secolului al XVI-lea, odată cu prăbușirea shogunatului Ashikaga, Japonia se transformase într-un uriaș cîmp de luptă. Seniorii rivali concurau pentru supremație, dar dintre ei s-au evidențiat trei mari personalități, mînate de aceeași pasiune de a controla și unifica Japonia: Nobunaga – repezit, decis, brutal, Hideyoshi – încrezător, subtil, complex, și Ieyasu – calm, răbdător, calculat. Filozofiile lor divergente au fost îndelung rememorate de cultura tradițională japoneză. Furia lui Nobunaga și fatala aroganță a lui Yoshimoto „cel cu dinți negri”, jalnica prăbușire a Casei Takeda, istoria disprețuitului Mitsuhide, cel care și-a trădat stăpînul, sînt doar cîteva dintre firele care alcătuiesc țesătura romanului. Dar Taiko este, în primul rînd, povestea modului în care un singur om a transformat o întreagă națiune.

Alcătuind, împreună cu În căutarea oii fantastice, halucinanta „Trilogie a Șobolanului”, romanele Ascultă cum cîntă vîntul (1979) și Pinball, 1973 (1980), reunite în acest volum, prefigurează nu numai fascinația lui Murakami pentru literatura și cultura occidentale, ci și unele dintre temele predilecte ale operei sale: singurătatea individului, nevoia de tovărășie sau zădărnicia existenței. Cele două romane păstrează continuitatea anumitor decoruri (pitorescul Bar al lui J) și personaje (naratorul fără nume, J și Șobolanul); Ascultă cum cîntă vîntul urmărește peripețiile unui student la biologie întors în orașul natal în perioada vacanței de vară și complicatele sale relații amoroase. Pinball, 1973, cel de‑al doilea roman, se concentrează asupra pasiunii lui obsesive pentru jocul de pinball și vieții de zi cu zi în alienantul Tokyo, alături de misterioasele gemene 208 și 209, ascultînd muzică, fumînd, bînd bere sau mîncînd cartofi prăjiți.

Alături de pudelul său, Steinbeck a cutreierat America în lung și-n lat, a bătut drumurile și a stat la masă cu camionagiii, a fotografiat urși în Yellowstone și s-a întîlnit cu vechi prieteni în San Francisco.

În vara lui 1978, într-o Spanie care a început să se despartă de franchism prin renașterea lentă a democrației, graniţele sociale şi limitele morale sînt mai laxe ca oricînd. În vîrstă de şaisprezece ani, Ignacio Cañas îi cunoaşte pe charismaticul Zarco şi pe prietena lui, Tere, doi delincvenţi juvenili care îşi fac veacul într-un cartier rău famat al Geronei. Odată „frontiera“ trecută, viaţa lui Ignacio în această junglă unde singura lege e cea a armelor şi drogurilor nu va mai semăna cu nimic din ce a trăit înainte, mai ales că el se îndrăgosteşte iremediabil de frumoasa Tere. După douăzeci de ani, Ignacio e un avocat renumit şi asigură apărarea fostului său prieten, pledînd în acelaşi timp pentru simbolul viu al unei revolte salutare, pentru victima unui sistem corupt şi, de ce nu, pentru zonele de umbră din propria sa tinereţe.

Elizabeth Costello, o prozatoare australiană în vârstă, își datorează celebritatea unui roman pe care l-a publicat în urmă cu douăzeci și cinci de ani. Acum, ea străbate lumea pentru a conferenția – la universități de elită sau chiar pe un vas de croazieră – și, în ciuda oboselii, trebuie să țină spectacolul. Structurat în opt prelegeri și un postscriptum, romanul revelează povestea vieții unei femei în ipostaza de mamă, soră, iubită și scriitoare, dar este totodată o meditație răscolitoare asupra relației dintre autor și spațiile sale imaginare.

În anii ’90, un om de afaceri dubios strînge un grup de ziariști pentru a pregăti un număr de probă – numărul zero – al unui cotidian dedicat mai puțin informării publicului, cît șantajului și discreditărilor. Unul dintre redactori, cu vizibile tendințe paranoice, se învîrte printr-un Milano halucinant (în imaginația lui) și reconstituie istoria celor cincizeci de ani trecuți de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial pornind de la un plan urzit în jurul cadavrului terciuit al unui fals Mussolini. O atmosferă de conspirație învăluie totul, sînt invocate Operațiunea Gladio, loja masonica Propaganda Due, asasinatul papei Ioan Paul I, lovitura de stat a lui Junio Valerio Borghese, CIA etc. Apoi, pe cea mai strîmtă și mai rău famată străduță din Milano, e descoperit un cadavru, iar între cei doi protagoniști – un scriitor-fantomă falit și o jurnalistă nevoită să lucreze în presa mondenă pentru a-și ajuta familia – se naște o firavă poveste de dragoste.

Kaplan susţine că, pentru a înţelege evenimentele curente – conflictele religioase, războaiele, instabilitatea politică –, e de ajuns să aruncăm o privire asupra hărţii. El e de părere că, atunci cînd fundamentele politice sunt zdruncinate, harta este cea care oferă primele indicii pentru a discerne o logică istorică legată de ce are să urmeze.

Cinci scrisori ample, trimise unui scriitor japonez prieten de către naratorul romanului, autorul dramatic cu pseudonimul Mormoloc, spun povestea vieţii fabuloasei mătuşi a acestuia, doctor ginecolog de ţară. Pe fundalul întâmplărilor dramatice din perioada anilor '60, când în China era aplicată brutal politica de control al natalităţii, avorturile şi sterilizările tulbură profund lumea satului, atinsă în cel mai conservator aspect al culturii tradiţionale confucianiste. Naraţiunea principală care are în centru personalitatea deopotrivă fascinantă şi înfricoşătoare a mătuşii, talentata doctoriţă Wan-Inimă, se ramifică într-o serie de întâmplări adiacente care alcătuiesc istoria familiilor din ţinutul Gaomi, urmărind consecinţele tragice ale acestei politici dure şi degringolada valorilor în timpul reformelor şi deschiderii din anii '90. Criza conştiinţei pe care o trăiesc intelectualii trecuţi prin experienţa Revoluţiei Culturale are în cazul doctoriţei Wan-Inimă o intensitate specială, cu manifestări dramatice ale memoriei şi remuşcării.

Gânduri ceţoase, impulsuri obscure, vinovăţii fără vină, acuzaţii difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimţite ca reacţie firească. Benign demonism infantil, dincolo de logică şi de orice explicaţie. Şi totul în caruselul Relaţiei, cadrul obsedant al acestor istorii de viaţă amară, pestriţă, derizorie. Relaţii între părinţi şi copii, surori şi fraţi, bunici şi nepoţi, unchi, mătuşi, vecini. Cu avorturi, adultere, accidente, sinucideri, apendicite, bovarism, sex aiurea, decizii pripite de nuntă şi despărţire. Gelozie între surori, ura fetiţei faţă de predicile mamei, Parkinson şi Alzheimer, Toronto şi Vancouver, baluri provinciale, paralizii, primele fantazări erotice ale vârstei nubile, rochia mamei, azilul, recuperări sentimentale după jumătate de veac, „apologia vieţii neinhibate”, dar şi rigorile inflexibile ale unui mediu intens irizat religios. Pe scurt, viaţă. Mai precis: draga noastră viaţă. Cea pe care adesea uităm s-o trăim, necum s-o mai şi gândim. (Dan C. Mihăilescu)

Pentru a-şi scăpa fiul de persecuţiile antisemite, o familie de evrei din Praga decide să-l trimită la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Anglia, la o vîrstă atît de mică, încît băiatul – care va fi adoptat de familia unui pastor calvinist din Ţara Galilor – nu-şi va putea aminti şi înţelege mai tîrziu propriul trecut. La maturitate află care e adevăratul lui nume şi porneşte prin Europa încercînd să-şi recompună o istorie pe care o presimţise cumva întotdeauna într-un mod melancolic, descoperind-o acum, treptat, în tot ce are ea mai funest şi mai tragic. J. Austerlitz, neobişnuitul erou al lui Sebald, se vede nevoit să-şi reconstituie viaţa bucată cu bucată, prin îmbinarea unor poveşti disparate, adesea incredibile, pentru a afla, în ultimă instanţă, cine este.