Coetzee - Epoca de fier  

Posted by: Horia




Epoca de fier, considerată în 1990 Cartea anului în Marea Britanie de Sunday Express, împleteşte cu subtilitate şi umor reţinut tragedia personală cu dramatismul unei epoci marcate – în Africa de Sud – de rasism şi de violenţe sociale şi politice. Doamna Curren, o fostă profesoară de limbi clasice, suferă de cancer în fază terminală. Într-o scrisoare-jurnal, adresată fiicei ei plecate demult în America, eroina îşi descrie noua condiţie, ce o împinge spre reconsiderarea propriei vieţi, pe fundalul unei realităţi faţă de care, fără a o fi ignorat, a preferat să se păstreze într-o pasivitate filozofică până în acel moment - ororile apartheidului. Străduindu-se să-şi accepte boala care o macină, doamna Curren descoperă cu disperare şi mânie crescânde „cancerul“ social şi cultural al Africii de Sud. Incendierea unei aşezări locuite de negri, uciderea unor activişti adolescenţi, abuzurile şi brutalitatea poliţiei şi armatei, furia şi revolta compun o plasă tot mai strânsă în jurul eroinei, aducând violenţele până în pragul casei sale. Episoadele dramatice iau amploa-re pe măsură ce degradarea fizică a doamnei Curren se accentuează, făcând-o tot mai dependentă de Vercueil, un om al străzii beţiv care şi-a făcut culcuş pe aleea ei. Vercueil îi devine singura fiinţă umană apropiată, iar relaţia dintre cei doi este surprinsă magistral de Coetzee.




Dragos ZETU, ianuarie 2011, in Dilemateca


"In 1935, in momentul publicarii volumului Dealurile verzi ale Africii, Ernest Hemingway avea o reputatie literara de invidiat. Publicase deja doua romane importante, The Sun Also Rises (1926) si A Farewell to Arms (1929), si trei colectii de proza scurta. Cu putin timp inainte, scrisese un alt volum non-fiction, Death in the Afternoon, dovada ca, la inceputul anilor ’30, scriitorul american se afla in plina perioada de experiment cu aceasta forma noua, apropiata de jurnalism. Este momentul in care adopta un cod estetic nou, incercind sa scrie o literature cit mai fidela realitatii vietii personale. [...]


Pariul lui Hemingway este acela de a stabili daca forma dealurilor vazute sau mirosul animalului sacrificat pot fi (re)prezentate intr-o maniera atit de fidela realitatii incit sa poata rivaliza cu o lucrare a imaginatiei. El este preocupat pina la obsesie de felul in care propria subiectivitate modeleaza diferitele experiente reale din viata sa."