Günter Grass se foloseste de vocile celor opt copii ai sai si de amintirile acestora despre tatal lor, intotdeauna ascuns in spatele masinii de scris. Daca in Decojind ceapa Grass scria despre propria tinerete pina in momentul publi­carii primului roman, Toba de tinichea, de data aceasta vorbeste despre perioada 1960‑1990, vazuta din perspectivele contradic­torii, critice, tandre si uneori acuzatoare ale copiilor sai. Apa­ratul de fotografiat care da titlul cartii este un instrument realmente magic, ce poate surprinde trecutul si viitorul deopo­triva, dar si adevarul dincolo de detaliile trecatoare. Un model Agfa de moda veche, aparatul este folosit de Marie, asistenta lui Grass, iar instantaneele surprinse de aceasta il inspira pe scriitor si ii fascineaza pe copii prin puterea lor asupra vietii si asupra artei.

...experientele traite de Aharon Appelfeld de-a lungul a aproape opt decenii - anii dinainte de razboi, deportarea, evadarea din lagar, lupta pentru supravietuire in padurile Transnistriei, viata din tabara de refugiati din Italia, emigrarea in Palestina, anii de armata si cei de studii, descoperirea vocatiei de scriitor -, urmind cursul intortocheat al memoriei, redat admirabil prin stilul eliptic, lacunar, presarat cu nenumarate salturi temporale, ce confera autenticitate si onestitate prozei lui.

...inspirat de un eveniment real, petrecut în anii '80 în nordul Chinei: o revoltă spontană a ţăranilor care a avut consecinţe dramatice. În judeţul Paradis, din nord-estul Chinei, cultivatorii se trezesc în plin blocaj al vânzărilor de usturoi – singura recoltă realizată, la îndemnul autorităţilor, pe terenurile care le fuseseră distribuite. Simţindu-se trădaţi, la bunul-plac al unui sistem rigid, nepăsător la nevoile lor, oamenii se revoltă. Pe fundalul acestor evenimente se ţes trei poveşti despre dragoste, loialitate şi răzbunare. Iubirea dintre Gao Ma şi Jinju înfruntă nenumărate obstacole, pînă la finalul tragic. Gao Yang îndură suferinţe greu de imaginat, fără să ştie măcar de ce se face vinovat. Familiile acestor trei personaje sunt nimicite prin întemniţarea celor tineri, precum şi a celor bătrîni, acuzaţi de crime împotriva statului. În tot acest răstimp, Zhang Kou, menestrelul orb, îşi cîntă neînfricat „Baladele usturoiului“, nădăjduind într-o trezire a conştiinţelor, însă prin aceasta îşi pecetluieşte destinul.

...o cronică atipică a unuia dintre cele mai îngrozitoare momente din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: bombardarea Dresdei de către britanici şi americani, în urma căreia au murit o sută treizeci şi cinci de mii de oameni, aproape de două ori mai mult ca numărul celor ucişi de bomba atomică de la Hiroshima.

Ajungind la Milano, Jean B., un realizator de documentare in virsta de patruzeci de ani, afla pe neasteptate ca o femeie s-a sinucis chiar in hotelul unde s-a instalat el. Intrigat, descopera ca i-a cunoscut nu numai pe femeie, ci si pe sotul ei cu douazeci de ani in urma si misterul destinului lor ajunge sa-l obsedeze. Hotaraste sa mearga pe urmele acestei perechi care, in timpul razboiului, fusese nevoita sa se refugieze intruna din fata ocupantilor nazisti. Astfel, scoate treptat la iveala o viata secreta, plina de indoieli si incertitudini, petrecuta din ascunzatoare in ascunzatoare.