Mo Yan - Țara vinului  

Posted by: Horia

Nimic nu este ce pare a fi în romanul lui Mo Yan. Pe de-o parte, intriga poliţistă clasică se risipeşte într-un parcurs al incertitudinilor, iar reprezentantul legii şi ordinii devine o epavă coruptă. Trimis să investigheze notabilităţi din Ţara Vinului acuzate de canibalism, detectivul Ding Gou'er se predă în faţa ispitelor, fie că este vorba despre timid provocatoarea şoferiţă de camion (de fapt, soţia principalului suspect, diabolicul, dar şarmantul Jin, care o foloseşte pe post de momeală), fie de apetisantele şi nenumăratele platouri cu mîncăruri rafinate stropite cu inimaginabile cantităţi de alcool. Pe de altă parte, schimbul de scrisori dintre Li Yidou şi idolul lui, Mo Yan, deşi pare dedicat exclusiv problemelor de teorie literară şi de practică a scrisului, dezvăluie nonşalant realităţi atroce pe care ancheta lui Ding Gou'er le ratează. Cele două planuri narative capătă o concreteţe ameţitoare când Mo Yan însuşi este invitat în Ţara Vinului, oaspete de onoare al unui festin ce se anunţă pantagruelic. Structura narativă complexă îşi sporeşte forţa prin acumularea halucinantă de întîmplări şi detalii care, deşi prezentate în planuri aparent paralele, converg în tabloul swiftian al unei lumi corupte, atât de înrobită simţurilor, încît nu mai are nici o urmă de umanitate.

...din mai multe perspective şi pe mai multe voci, povestea lui Louki, o femeie tînără care încearcă să scape de rutina propriei vieţi, fugind de mamă şi mai apoi de soţ, pentru a se retrage în Parisul cafenelelor obscure şi al boemilor plictisiţi. Dar, pe cît este de cuceritor acest Paris al umbrelor, pe atît de uşor poţi să te pierzi în el.

O poveste de dragoste se înfiripă între un soldat şi o tînără turistă, într‑un oraş de pe litoralul albanez. Numai că nimic nu este ceea ce pare în acest minunat decor estival. Pe fundalul ruinelor unui teatru antic, regimul comunist montează o înscenare grotescă pentru a‑şi ţine sub teroare propriul popor, iar protagoniştii devin, cu sau fără voia lor, actori.

Cîndva în viitor, viața urbană s‑a destrămat, comunicațiile s‑au prăbușit, iar rezervele de hrană se micșorează rapid, în timp ce hoarde de oameni migrează spre zonele rurale și bande de tineri cutreieră străzile. Totul este povestit din perspectiva unei femei între două vîrste, care primește pe neașteptate, într‑o dimineață, vizita unui străin însoțit de o adolescentă pe care, fără nici o explicație, i‑o lasă în grijă. Din acel moment, viața naratoarei va oscila între realitatea lumii care se năruie și o realitate personală, tainică.

...opt momente de grație dintr-o existență frămîntată, cînd manifestarea neașteptată a iubirii preschimbă clipa în eternitate. Rememorînd episoade dispa­rate din copilăria, adolescența și tinerețea sa, pla­sate în Uniunea Sovietică din perioada poststalinistă și pînă în anii destrămării sale, naratorul denunță – dincolo de falsitatea propagandei sovietice, gro­tescul aranjamentelor scenice ale marilor defilări și dimensiunea carcerală a regimului – absența din paradisul utopic comunist a unui ingredient esențial: iubirea. Singura doctrină adevărată, iu­birea, dă naștere, în cele mai umile locuri și în cele mai neobișnuite împrejurări, la momente de o luminozitate, o seninătate și o candoare fără seamăn, care transcend urîțenia, grosolănia și bru­talitatea lumii.