...am stat o vreme intins pe canapea, cu ochii in tavan. Era un tavan obisnuit, dintr-un apartament obisnuit, dar ma uitam la el foarte atent. Din cind in cind era luminat, in trecere, de farurile masinilor. Nu mai eram obsedat de iluzii.

Romanul exploreaza adincimile sufletului uman, concentrindu-se asupra metamorfozelor prin care trece sentimentul iubirii de la adolescenta pina la maturitate. Personajul principal, Hajime, proprietarul unui bar din Tokyo (autorul transfera asupra personajului propria experienta de viata), duce o existenta aparent linistita si indestulatoare, dar in fapt tulburata de amintirea unei povesti de dragoste din tinerete. Ceea ce il obsedeaza insa pe erou nu e neaparat imaginea iubitelor din trecut, ci caracterul unic si irepetabil al relatiei dintre doi oameni si convingerea ca destinul uman e o problema de optiune: o data ce ai pornit pe un drum nu te mai poti intoarce, iar celelalte drumuri posibile vor ramine necunoscute pentru totdeauna. Reintilnirea cu una dintre iubite echivaleaza cu o incercare disperata de a recupera timpul pierdut, fie si cu riscul ruperii legaturilor cu prezentul. O poveste aproape ireala despre dragoste si despre moarte – ca mai toate povestile lui Murakami –, invaluita in acordurile melodiei lui Nat King Cole, „La sud de granita".