Cinci scrisori ample, trimise unui scriitor japonez prieten de către naratorul romanului, autorul dramatic cu pseudonimul Mormoloc, spun povestea vieţii fabuloasei mătuşi a acestuia, doctor ginecolog de ţară. Pe fundalul întâmplărilor dramatice din perioada anilor '60, când în China era aplicată brutal politica de control al natalităţii, avorturile şi sterilizările tulbură profund lumea satului, atinsă în cel mai conservator aspect al culturii tradiţionale confucianiste. Naraţiunea principală care are în centru personalitatea deopotrivă fascinantă şi înfricoşătoare a mătuşii, talentata doctoriţă Wan-Inimă, se ramifică într-o serie de întâmplări adiacente care alcătuiesc istoria familiilor din ţinutul Gaomi, urmărind consecinţele tragice ale acestei politici dure şi degringolada valorilor în timpul reformelor şi deschiderii din anii '90. Criza conştiinţei pe care o trăiesc intelectualii trecuţi prin experienţa Revoluţiei Culturale are în cazul doctoriţei Wan-Inimă o intensitate specială, cu manifestări dramatice ale memoriei şi remuşcării.

Gânduri ceţoase, impulsuri obscure, vinovăţii fără vină, acuzaţii difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimţite ca reacţie firească. Benign demonism infantil, dincolo de logică şi de orice explicaţie. Şi totul în caruselul Relaţiei, cadrul obsedant al acestor istorii de viaţă amară, pestriţă, derizorie. Relaţii între părinţi şi copii, surori şi fraţi, bunici şi nepoţi, unchi, mătuşi, vecini. Cu avorturi, adultere, accidente, sinucideri, apendicite, bovarism, sex aiurea, decizii pripite de nuntă şi despărţire. Gelozie între surori, ura fetiţei faţă de predicile mamei, Parkinson şi Alzheimer, Toronto şi Vancouver, baluri provinciale, paralizii, primele fantazări erotice ale vârstei nubile, rochia mamei, azilul, recuperări sentimentale după jumătate de veac, „apologia vieţii neinhibate”, dar şi rigorile inflexibile ale unui mediu intens irizat religios. Pe scurt, viaţă. Mai precis: draga noastră viaţă. Cea pe care adesea uităm s-o trăim, necum s-o mai şi gândim. (Dan C. Mihăilescu)

Pentru a-şi scăpa fiul de persecuţiile antisemite, o familie de evrei din Praga decide să-l trimită la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Anglia, la o vîrstă atît de mică, încît băiatul – care va fi adoptat de familia unui pastor calvinist din Ţara Galilor – nu-şi va putea aminti şi înţelege mai tîrziu propriul trecut. La maturitate află care e adevăratul lui nume şi porneşte prin Europa încercînd să-şi recompună o istorie pe care o presimţise cumva întotdeauna într-un mod melancolic, descoperind-o acum, treptat, în tot ce are ea mai funest şi mai tragic. J. Austerlitz, neobişnuitul erou al lui Sebald, se vede nevoit să-şi reconstituie viaţa bucată cu bucată, prin îmbinarea unor poveşti disparate, adesea incredibile, pentru a afla, în ultimă instanţă, cine este.

William Stoner, fiul unor fermieri din Vestul Mijlociu, se înscrie la Universitatea din Missouri pentru a studia agricultura. Încet-încet, își dă seama că adevărata sa vocație este literatura. Ajuns profesor, va încerca să insufle generațiilor de studenți dragostea pentru lecturi, ducînd în același timp o viață aparent banală, care capătă însă o valoare universală. E, de fapt, viața majorității dintre noi, cu conflictele, singurătățile, izbînzile și mai ales înfrîngerile noastre într-o lume cel mai adesea potrivnică. Stoner este o experiență literară unică, un imn închinat literaturii care ne modelează viețile.

...trei prietene adolescente israeliene, Yael, Avisag si Lea, dintr-un sat prafuit de linga granita cu Libanul, care isi indeplinesc serviciul militar intr-o atmosfera ce penduleaza intre plictis si teroare. Lea pazeste un punct de frontiera spre Cisiordania, verificind permisele palestinienilor care patrund in Israel, si, ca sa-si alunge plictiseala, isi imagineaza povestile lor de viata. Avisag pazeste granita egipteana, avind in sarcina oprirea emigrantilor ilegali si a filmelor porno piratate, privind in fiecare zi cum refugiatii se izbesc cu disperare de sirma ghimpata, iar Yael face instructie de trageri si flirteaza cu baieti mai mici decit ea. Toate trei asteapta in praful granitei sa se intimple ceva, prinse mereu in clipa intensa de dinaintea izbucnirii unei nenorociri.

...inginerie genetica, previziuni, transcendere a formelor, misticism antic egiptean si controlul mintii la nivel global...

...o satira vesela a campusului global, o comedie de moravuri academice.

Dora Bruder este povestea unei tinere de 15 ani, deportata la Auschwitz, dar si a unei anchete desfasurate de un singur om, un scriitor, împotriva birocratiei si a amneziei.Dora era o umbra. Prin el, ea devine o urma, o inscriptie, începutul unei prezente. Un destin tragic, reconstituit treptat din bucati precum piesele unui puzzle, între atîtea alte destine iremediabil pierdute în timp si spatiu...

Ne aflam in Turcia anilor 1970, o perioada framintata de nebunie politica. Desi e vara si casa ei e la un pas de plaja, Fatma nu izbuteste sa se incalzeasca sub plapuma inflorata. Fatma are nouazeci de ani, sufera de frig si nu mai poate dormi, asa ca isi petrece zilele si noptile amintindu-si franturi din viata ei plina de tristete, de venin si de razbunare. Ca in fiecare an, cei trei nepoti vin in vizita, iar povestile lor, intr-alt fel triste si pline de venin, se intretes cu istoria ei, pe masura ce pacatele nepotilor ii aduc aminte de pacatele ei din tinerete.

atelier.liternet.ro: "Roman autobiografic, ne proiectează în pielea tânărului Arturo Bandini, care, înarmat cu o maşină de scris portabilă, are mari vise. Spirit rebel, nu va accepta nici un compromis, trecând prin experienţe care-l marchează profund, dar pe care le lasă în urmă prin umorul său salvator. Fiecare capitol conţine o poveste antologică, de la aventura cu patroana în vârstă a hotelului unde stă până la scena părăsirii Hollywoodului şi la alegerea din final: cea a sărăciei, care este de fapt scrisul."

În primăvara lui 1377, pe malul râului Ujana cea Rea, la debarcaderul plutaşului, un necunoscut cade scuturat de convulsii. Semn dumnezeiesc, conchide imediat unul din călătorii martori ai întâmplării. Călugărul Gjon se îndoieşte de mesajul divin, dar lucrurile sunt de-acum puse în mişcare. Contele Gjika, stăpânul locului, permite construirea unui pod de piatră, care să-i „pună căpăstru“ Ujanei. Însă apa nu pare să-şi accepte înfrângerea, iar picioarele podului, la care lucrează con­structorii ziua, se surpă noaptea. Să fie mâna celor care administrează plutele şi nu vor să-şi piardă câştigurile, sau podul are nevoie, cum spune străvechea baladă balcanică, de zidirea unui om între pietrele sale? Indiferent de răspuns, podul cu trei arce se întemeiază pe crimă. În cronica lui, călugărul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnând „minciuna, adică ceea ce se vede, şi adevărul, cel care nu se vede“ şi desluşind în faptele înfricoşătoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care ameninţă Bizanţul şi Balcanii.

Günter Grass se foloseste de vocile celor opt copii ai sai si de amintirile acestora despre tatal lor, intotdeauna ascuns in spatele masinii de scris. Daca in Decojind ceapa Grass scria despre propria tinerete pina in momentul publi­carii primului roman, Toba de tinichea, de data aceasta vorbeste despre perioada 1960‑1990, vazuta din perspectivele contradic­torii, critice, tandre si uneori acuzatoare ale copiilor sai. Apa­ratul de fotografiat care da titlul cartii este un instrument realmente magic, ce poate surprinde trecutul si viitorul deopo­triva, dar si adevarul dincolo de detaliile trecatoare. Un model Agfa de moda veche, aparatul este folosit de Marie, asistenta lui Grass, iar instantaneele surprinse de aceasta il inspira pe scriitor si ii fascineaza pe copii prin puterea lor asupra vietii si asupra artei.

...experientele traite de Aharon Appelfeld de-a lungul a aproape opt decenii - anii dinainte de razboi, deportarea, evadarea din lagar, lupta pentru supravietuire in padurile Transnistriei, viata din tabara de refugiati din Italia, emigrarea in Palestina, anii de armata si cei de studii, descoperirea vocatiei de scriitor -, urmind cursul intortocheat al memoriei, redat admirabil prin stilul eliptic, lacunar, presarat cu nenumarate salturi temporale, ce confera autenticitate si onestitate prozei lui.

...inspirat de un eveniment real, petrecut în anii '80 în nordul Chinei: o revoltă spontană a ţăranilor care a avut consecinţe dramatice. În judeţul Paradis, din nord-estul Chinei, cultivatorii se trezesc în plin blocaj al vânzărilor de usturoi – singura recoltă realizată, la îndemnul autorităţilor, pe terenurile care le fuseseră distribuite. Simţindu-se trădaţi, la bunul-plac al unui sistem rigid, nepăsător la nevoile lor, oamenii se revoltă. Pe fundalul acestor evenimente se ţes trei poveşti despre dragoste, loialitate şi răzbunare. Iubirea dintre Gao Ma şi Jinju înfruntă nenumărate obstacole, pînă la finalul tragic. Gao Yang îndură suferinţe greu de imaginat, fără să ştie măcar de ce se face vinovat. Familiile acestor trei personaje sunt nimicite prin întemniţarea celor tineri, precum şi a celor bătrîni, acuzaţi de crime împotriva statului. În tot acest răstimp, Zhang Kou, menestrelul orb, îşi cîntă neînfricat „Baladele usturoiului“, nădăjduind într-o trezire a conştiinţelor, însă prin aceasta îşi pecetluieşte destinul.

...o cronică atipică a unuia dintre cele mai îngrozitoare momente din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: bombardarea Dresdei de către britanici şi americani, în urma căreia au murit o sută treizeci şi cinci de mii de oameni, aproape de două ori mai mult ca numărul celor ucişi de bomba atomică de la Hiroshima.

Ajungind la Milano, Jean B., un realizator de documentare in virsta de patruzeci de ani, afla pe neasteptate ca o femeie s-a sinucis chiar in hotelul unde s-a instalat el. Intrigat, descopera ca i-a cunoscut nu numai pe femeie, ci si pe sotul ei cu douazeci de ani in urma si misterul destinului lor ajunge sa-l obsedeze. Hotaraste sa mearga pe urmele acestei perechi care, in timpul razboiului, fusese nevoita sa se refugieze intruna din fata ocupantilor nazisti. Astfel, scoate treptat la iveala o viata secreta, plina de indoieli si incertitudini, petrecuta din ascunzatoare in ascunzatoare.

In Monterey, pe coasta Californiei, joia dulce urmeaza dupa o zi rea, dupa o zi plina de naduf, in care totul merge de‑a‑ndoaselea. Prin Joia dulce, John Steinbeck isi reamin­teste de scenele din Strada Sardinelor – locurile sordide, gramezile de gunoaie si hotelurile mizere din Monterey, dar si personajele sale: Doc, acum maturizat dupa ce s‑a intors din razboi, Fauna, misterioasa matroana a bordelului de prin partea locului, Hazel, o puslama menita sa ajunga pre­sedinte al Americii, sau Suzy, de curind ridicata la rangul de vedeta a prostitutiei. Mica sleahta ce alcatuieste comu­nitatea locala pune la cale un bal mascat menit sa‑i schimbe viata lui Doc: sa‑l insoare. Sfirsitul petrecerii, reluarea vietii obisnuite, dragostea lui Suzy pentru Doc, iubirea lui Doc pentru Suzy, micile iesiri in decor ale cite unui personaj sint culoarea stridenta ce se pierde intr‑un fundal framintat, greu de schimbat de veselia unui bal mascat.

... o apologie a iubirii si o meditatie asupra scriiturii. Appelfeld urmareste cu o subtilitate fascinanta sentimentele care se infiripa treptat intre Ernest, un scriitor septuagenar bolnav si macinat de ura, si menajera sa Irena, o tinara lipsita de cultura, in fiinta careia se contopesc insa nobletea sufleteasca si intelepciunea evreilor care traiesc in spiritul traditiei si al iubirii de Dumnezeu. Aceasta intilnire providentiala il ajuta pe Ernest sa regaseasca, dupa indelungi ani de rataciri, calea catre originile sale, catre limba sa materna si catre dragostea de inaintasi, care devine forta vitala a creatiei lui. Refacind in sens invers drumul vietii, Ernest asterne pe hirtie episoade cutremuratoare din adolescenta sa de activist in Organizatia de Tineret a Partidului Comunist si din anii petrecuti ca ofiter in Armata Rosie, straduindu-se sa ajunga in timpul care i-a mai ramas de trait la primele amintiri ale unei memorii palimpsestice.

In noua sa colectie de povestiri, care, poate nu intimplator, imprumuta titlul celui de-al doilea volum de proza scurta al lui Ernest Hemingway, Haruki Murakami deseneaza relieful interior al unor barbati care fie au pierdut, fie n-au avut nicicind pe cineva. Fara ezitari, abil si nuantat, Murakami exploreaza peisajul lucrurilor care ii unesc sau ii despart pe barbati de femei, vorbind despre singuratatea barbatului, sexualitate si excentricitate, despre pierderi, regasiri si efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sint minate in lupta de permanenta cautare a unui echilibru, a unui adevar si a unui fel de a-ti trai viata care sa impace sinele tau adevarat cu asteptarile celorlalti.

Serge Alexandre se afla in cautarea tatalui, personaj fantomatic care aparuse pentru scurt timp in viata lui in adolescenta si care incercase sa-l omoare, impingindu-l pe sine intr-o statie de metrou. Au trecut zece ani de atunci. In vremurile tulburi ale Ocupatiei, Serge isi regaseste tatal in mijlocul unui grup obscur de la hanul Clos-Foucre, dintr-un sat de la marginea padurii Fontainebleau. Toti acei indivizi erau implicati in publicarea unui jurnal de denunt si santaj. Mai mult decit atit, tatal poarta un alt nume si nu-si recunoaste presupusul fiu. Oare totul s-a petrecut doar in inchipuirea tinarului? Va reusi el sa-si salveze parintele, un evreu deloc ingrijorat de riscurile la care se expune, de legaturile pe care le are?

...povestea lui Arturo Bandmi, un tinar scriitor din Los Angeles-ul trepidant al anilor '30 care se indragosteste nebuneste de senzuala si incontanstanta Camilla Lopez, o chelnerita mexicana dependenta de marijuana si de o relatie fara speranta cu un bolnav de tuberculoza. Incercind sa supravietuiasca intr-o lume dominata de prejudecati rasiale si suficienta, tinarul persevereaza pina cind, intr-un final, isi vede publicat primul roman. Insa, din acest moment, soarta ii joaca feste, punind sub semnul intrebarii vocatia si fericirea lui Bandini.

Palatul Puricilor foloseste cu ingeniozitate structura narativa din O mie si una de nopti, ramificind naratiunea principala in nenumarate povesti, care mai de care mai amuzanta si mai uimitoare. Ceea ce leaga toate aceste intimplari este locul in care se petrec – Palatul Bomboana, o cladire de apartamente de pe strada Cabal, construita pe la jumatatea secolului XX de un cuplu de imigranti rusi. Altadata plin de farmec si cu personalitate, acum insa cazut in paragina, invadat de gunoaie si de paraziti de toate soiurile, Palatul Puricilor, asa cum a ajuns sa fie poreclit, este populat de personaje curioase, de la pitorestii coafori Celal si Cemal la obsedata de curatenie Tijen Igiena, familia Fiii-cei-iuti-din-fire, urmarita de blestemul nasurilor, sau frumoasa Amanta Trista. Palatul Puricilor este, de fapt, o metafora a Istanbulului, cu amestecul lui de vechi si nou, splendoare si mizerie si diversitatea lui culturala cuceritoare.

...un roman din povestiri ce recompun universul dens şi apăsător al vieţii într-un kibbutz din anii '50 ai veacului trecut. Viaţa locuitorilor este aspră, guvernată de reguli inflexibile şi, uneori, absurde, iar personajele suferă, mai toate, de singurătate, cum ar fi tatăl care nu poate accepta faptul că trebuie să-şi culce fiul, noapte după noapte, într-un dormitor special, destinat copiilor din kibbutz, tînjind mereu după apropierea trupului mititel şi alimentîndu-şi zi după zi frustrarea. Întreaga comunitate vuieşte în clipa în care secretarul, un tînăr destoinic, întîiul copil născut în kibbutz, este bănuit a avea o relaţie secretă cu una dintre cele mai frumoase şi dorite femei – o tînără căsătorită, în mod inexplicabil, cu un bărbat lipsit de maniere, total nepotrivit pentru ea. Un cuplu se destramă din pricina infidelităţii soţului, însă un schimb de scrisori între soţie şi cea pentru care a fost părăsită dezvăluie viaţa monotonă şi neîmplinită a tinerilor care trăiesc în kibbutz. Părinţii îşi sacrifică relaţia cu propriii copii de dragul unor idealuri la care nu pot renunţa, iar copiii lor, odată deveniţi adulţi, caută instinctiv o fericire la care visează să ajungă în afara hotarelor kibbutzului.

...o fresca sociala complexa pe marginea dezintegrarii Imperiului Austro-Ungar, prin intermediul cronicii familiei aristocrate von Trotta, de-a lungul a trei generatii. Joseph Trotta, taran sloven, a devenit intimplator erou national, salvindu-i viata imparatului Franz Joseph pe front si intrind astfel in rindurile aristocratiei. Fiul sau, Franz, a devenit inalt demnitar, iar nepotul, Carl Joseph, s-a simtit obligat de legenda familiei sa se alature cavaleriei. Toti trei sint oameni marginiti, neindraznind sa-si puna sub semnul intrebarii datoria fata de imparat nici macar atunci cind haosul cuprinde imperiul, astfel incit ultima generatie nu reuseste sa supravietuiasca prabusirii acestuia.

...primavara anului 1939, oraselul austriac Badenheim este invadat, ca de obicei, de turistii burghezi veniti la festivalul anual organizat de doctorul Pappenheim, un ins cu inclinatii artistice dintre cele mai excentrice. Localnicii - un farmacist si sotia sa bolnava, cele doua prostituate ale orasului, un cofetar mereu indignat - se pregatesc pentru multimea de vizitatori, cind, din senin, apare un „Departament al Asanarii” care incepe sa faca inspectii si liste lungi de nume. In scurt timp, nimeni, fie turist, fie localnic, nu mai poate parasi orasul. Totusi, atmosfera de vacanta se pastreaza, pe fundalul bizar al festivalului, iar viata oraselului dobindeste un aspect suprarealist, ca intr-un joc de societate - o societate amenintata sa dispara fara urma.

O scriere romantica in onoarea stingerii unei rase marete