Günter Grass se foloseste de vocile celor opt copii ai sai si de amintirile acestora despre tatal lor, intotdeauna ascuns in spatele masinii de scris. Daca in Decojind ceapa Grass scria despre propria tinerete pina in momentul publicarii primului roman, Toba de tinichea, de data aceasta vorbeste despre perioada 1960‑1990, vazuta din perspectivele contradictorii, critice, tandre si uneori acuzatoare ale copiilor sai. Aparatul de fotografiat care da titlul cartii este un instrument realmente magic, ce poate surprinde trecutul si viitorul deopotriva, dar si adevarul dincolo de detaliile trecatoare. Un model Agfa de moda veche, aparatul este folosit de Marie, asistenta lui Grass, iar instantaneele surprinse de aceasta il inspira pe scriitor si ii fascineaza pe copii prin puterea lor asupra vietii si asupra artei.
This entry was posted
on miercuri, ianuarie 28, 2015
.