Inspirat din experienta personala a autoarei, descendenta a unei familii de emigranti cu radacini multietnice si educatie anglo‑indiana, romanul Mostenitoarea tarimului pierdut este o descriere seducator de exacta a mozaicului unei lumi in care modernitatea si traditia incearca sa convietuiasca pasnic in noua epoca a globalizarii. O adolescenta, un bunic ursuz, un meditator de matematica, un bucatar si fiul acestuia, emigrat in S.U.A, sint personajele principale ale unei povesti ce se tese delicat, cu tuse fine de umor, cu intelegere, caldura, inteligenta emotionala si profunzime morala, marca a unei prozatoare autentice. Dind dovada de o usurinta a observatiei si o fluiditate a stilului iesite din comun, Kiran Desai creeaza un univers fictional emotionant, mustind de viata, tristete si umanitate, in care se topesc zeci de istorii ce compun o lume pe care orice cititor familiarizat cu experienta emigrarii, ca imigrant sau ruda ramasa acasa a celui emigrat, o va recunoaste instantaneu ca fiind (si) a sa.




Farime de memorii este o carte de amintiri de pe vremea cind Jose Saramago, Zezito, cum il strigau acasa, era doar „o farima de om” care se aventura sa exploreze imprejurimile neintinate de civilizatie ale satului Azinhaga. Scriitorul descrie cu umor si tandrete relatia sa cu natura si oamenii, primele iubiri, atractia fata de cuvintele scrise, iar perspectiva copilului si felul sau de a intelege lumea, mijind in mijlocul unor vremuri grele, de saracie si analfabetism, sint corectate si completate cu ajutorul imaginatiei, singura unealta care aduce inapoi la viata lucrurile ce au incetat sa existe si pe cei ce au incetat sa mai fie. Povestea lui Zezito, pe cit de frumoasa, pe atit de emotionanta, este insotita de fotografii de familie, cu comentariile autorului.




În vara lui 1989, în plin deşert, în orăşelul Tel Keidar, povestea de dragoste dintre Teo, un inginer sexagenar, şi Noa, o mai tânără profesoară, se dezintegrează încet. Moartea unui elev în circumstanţe ciudate pune toată comunitatea în alertă. Sosirea tatălui, care, în memoria fiului său, o convinge pe Noa să se ocupe de construirea unu institut pentru îngrijirea adolescenţilor drogaţi, stârneşte suspiciune. Cu o profundă înţelegere a fiinţei umane, Amos Oz scrie o istorie amară şi tandră despre ambiţii frustrate şi iubiri neîmplinite, într-un roman dens, cu oaze de poezie şi de ironie fină.




Pisica si soarecele este al doilea volum din „trilogia Danzigului”, avindu-l in centru pe Joachim Mahlke, un copil orfan de tata. Actiunea, povestita din perspectiva naratorului Pilenz, se petrece la Danzig in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; impreuna cu prietenii sai, Mahlke are drept loc de joaca preferat un dragor pe jumatate scufundat, de pe care aduce la suprafata tot felul de obiecte abandonate de echipaj, pentru a le vinde sau colectiona. Exmatriculat pentru furt, Mahlke se alatura ca voluntar unei divizii de tancuri, dornic sa-si demonstreze adevarata valoare in fata colegilor si profesorilor. Distins cu Crucea de Fier pentru eroism in lupta, Mahlke se intoarce la scoala pentru a le vorbi elevilor despre experienta lui de combatant, insa directorul il refuza. Lipsit de motivatia ce il indemnase sa se inroleze, dezerteaza si, la indemnul lui Pilenz, se scufunda o ultima data pina la epava transformata in ascunzatoare, pentru a nu mai aparea niciodata la suprafata.




Într-un Tel Aviv măcinat de nesiguranţă, un scriitor e invitat la un eveniment literar organizat cu prilejul apariţiei celui mai recent roman al său. Plictisit de laudele sforăitoare aduse de gazda evenimentului, scriitorul dă frâu liber imaginaţiei şi îi transformă pe cei prezenţi în sală în personaje ale unui roman improvizat, virtual, care se desfăşoară în paralel cu realitatea imediată. O chelneriţă voluptuoasă, un adolescent timid cu aspiraţii poetice, o femeie între două vârste însetată de cultură, o tânără frumoasă, dar timidă şi lipsită de şarm, un funcţionar bolnav care a câştigat la loterie, un bărbat în vârstă rămas fără slujbă, care locuieşte împreună cu mama sa într-o fostă spălătorie, un poet căzut în uitare, toţi contribuie, cu poveştile lor, la desăvârşirea unei opere nescrise, iar autorul ei ajunge să se întrebe, orgolios, dacă nu cumva oamenii întâlniţi la tot pasul nu trăiesc decât pentru a-i servi drept sursă de inspiraţie. Însă, pe măsură ce povestirea capătă contur, creatorul pierde controlul asupra lumii pe care credea că o stăpâneşte şi se vede prins într-o intrigă neprevăzută: dar dacă întâmplările şi replicile sunt, de fapt, reale, iar scriitorul doar înregistrează, purtând faimoasa oglindă stendhaliană de-a lungul propriului drum?

Palahniuk - Rant  

Posted by: Horia




Rant este, asa cum o spune si subtitlul cartii, „o biografie in viu grai a lui Buster Casey” – numele real al personajului central, despre care aflam inca de la inceput ca este faimos, ca pare a fi murit si ca a provocat o epidemie de proportii gigantice, ce a ucis milioane de oameni. Palahniuk construieste povestea protagonistului sau intr-un mod inedit, din fragmente de istorii orale, opinii „stiintifice” si relatari ale celor ce l-au cunoscut. Rant este, pe rind, copilul care descopera o sursa misterioasa de monede de aur si da peste cap economia oraselului sau natal, pustiul dotat cu un simt olfactiv extraordinar, elevul care se lasa muscat de serpi, paianjeni si orice alte animale si insecte, adolescentul rebel implicat in jocuri periculoase si apoi tapul ispasitor – dar si eroul – responsabil de raspindirea super-epidemiei de rabie. Pas cu pas, autorul creeaza cu maiestrie un decor distopic impresionant, cel al unei societati impartite in Oameni de Zi si Oameni de Noapte, amintind de eloii si morlocii lui H.G. Wells. Naratiunea dinamica, detaliul socant si imaginatia debordanta a lui Palahniuk fac din Rant un roman cuceritor, o poveste surprinzatoare atit prin evolutia, cit si prin finalul ei.

Vonnegut - Bufoniada  

Posted by: Horia






Si daca viata asa cum o stim nu e decat o imensa farsa, o bufoniada, o gluma pe care Atotputernicul ne-o joaca tuturor? Incercand sa raspunda acestei intrebari, Vonnegut proiecteaza o apocalipsa vesela, vazuta prin ochii actualului rege al Manhattan-ului (si ultimul presedinte al Statelor Unite), cel care incearca sa rastoarne lumea cu susu-n jos si s-o transforme intr-un paradis fara granite vizibile sau invizibile, unde fericirea e la indemana oricui, iar inrudirea artificiala intre oameni e antidotul miraculos pentru singuratate.




Cartea fugilor (1969) descrie cu o fina intuitie psihologica angoasa fiintei in fata constiintei subite a faptului ca lumea a devenit un spatiu de nelocuit, din care nu exista alta posibilitate de evadare decit o fuga perpetua. Antrenindu-ne in virtejul unui ritm nebunesc si al unei imaginatii debordante, calatoria pe care o intreprinde in jurul lumii tanarul Hogan, un vietnamez de nouasprezece ani din Lang Son, ne dezvaluie un univers ostil, monstruos, impinzit de orase alienante, populatii care mor in cea mai neagra mizerie si intinse regiuni devastate, un univers in care nimeni nu poate prinde radacini. Transformind calatoria intr-o adevarata „arta a fugii“, Le Clezio surprinde cu o subtilitate admirabila dorinta de evadare si foamea obsesiva dupa o alta lume care il mina pe tanarul Hogan de la un capat la altul al pamantului, il impiedica sa se aseze in vreun loc anume, il constring sa ramina permanent in miscare.

Coetzee - Dezonoare  

Posted by: Horia




După două căsnicii eşuate şi o carieră stagnantă la Universitatea din Cape Town, dezabuzatul profesor David Lurie comite un gest necugetat: are o aventură cu o studentă. Odată descoperit, refuză să-şi asume calvarul căinţei publice pentru a-şi păstra postul şi acceptă cu seninătate, ba chiar cu sfidare, să fie concediat. Plănuieşte un nou început: să se retragă la ferma fiicei lui, Lucy, un paradis bucolic unde-şi va putea scrie opera. Nimic mai simplu, crede David. Însă în Africa de Sud post-apartheid lucrurile sunt, de fapt, foarte complicate şi, mai ales, periculoase. La scurt timp după ce se stabileşte la ţară şi încearcă să-şi regăsească echilibrul, ferma este atacată de trei tineri de culoare. Incapabil să-şi protejeze fiica, David se simte copleşit a doua oară de dezonoare. Dar suferinţa lui nu se poate compara cu încercările prin care va fi nevoită să treacă Lucy.



In 1965, in timpul Conciliului Vatican II, pe cind scria acest roman, Lodge se astepta ca interdictia asupra folosirii anticonceptionalelor, impusa de Biserica Romano-Catolica, sa ramina doar o amintire. Incercind sa vina in sprijinul reformistilor, romancierul descrie aici o zi din viata lui Adam Appleby, un tinar doctorand de confesiune catolica care ia in serios respectiva interdictie si vede cum, din aceasta cauza, destinul sau o ia complet razna... De fapt, Lodge isi lanseaza inteligentele sale atacuri nu doar asupra restrictiilor impuse contraceptiei, ci si asupra lumii moderne.