... o apologie a iubirii si o meditatie asupra scriiturii. Appelfeld urmareste cu o subtilitate fascinanta sentimentele care se infiripa treptat intre Ernest, un scriitor septuagenar bolnav si macinat de ura, si menajera sa Irena, o tinara lipsita de cultura, in fiinta careia se contopesc insa nobletea sufleteasca si intelepciunea evreilor care traiesc in spiritul traditiei si al iubirii de Dumnezeu. Aceasta intilnire providentiala il ajuta pe Ernest sa regaseasca, dupa indelungi ani de rataciri, calea catre originile sale, catre limba sa materna si catre dragostea de inaintasi, care devine forta vitala a creatiei lui. Refacind in sens invers drumul vietii, Ernest asterne pe hirtie episoade cutremuratoare din adolescenta sa de activist in Organizatia de Tineret a Partidului Comunist si din anii petrecuti ca ofiter in Armata Rosie, straduindu-se sa ajunga in timpul care i-a mai ramas de trait la primele amintiri ale unei memorii palimpsestice.
This entry was posted
on marți, decembrie 23, 2014
.