În agitatul şi aglomeratul New York există un spaţiu liniştit şi plin de farmec unde tînărul René, regizor aspirant, duce o viaţă plăcută şi liniştită. Asta pînă în ziua cînd în cartier se mută o familie ciudată, alcătuită din patru bărbaţi – un tată vîrstnic şi cei trei fii ai săi – ce folosesc nume romane ca să-şi ascundă originile şi trecutul. Cei patru Golden, Nero şi fiii săi, stîrnesc interesul viitorului cineast, căci această familie exorbitant de bogată ascunde taine uluitoare: legături vechi cu lumea interlopă din India, dezechilibre psihice, dezorientări sexuale. În scenă intră şi o rusoaică superbă, o vînătoare de avere ce-l cucereşte pe bătrînul Nero Golden, manipulîndu-i pe toţi cei din jur, inclusiv pe naratorul René.

...istoria miticului Macondo, întemeiat de patriarhul José Arcadio Buendía, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinuează adesea în realitate,miraculosul convieţuind firesc cu viaţa de zi cu zi.

Fie că evocă Sudul copilăriei sau vizita făcută unei bătrîne aristocrate din Martinica, fie că merge pe firul unei serii de crime suspecte sau descoase un membru al sectei lui Charles Manson, fie că-și petrece timpul în compania lui Marilyn Monroe sau însoțește o menajeră prin casele diverșilor ei clienți, Truman Capote adună aici oameni reali și povești adevărate, concepînd un soi de reportaje pe care le ridică la rang de artă.

În 2014, un bărbat este arestat în Bogotá pentru că a încercat să fure din vitrină costumul găurit de gloanţe al lui Jorge Eliécer Gaitán, unul dintre cei mai charismatici politicieni din istoria Columbiei, asasinat în plină glorie, în timpul campaniei prezidenţiale din 1948. Juan Gabriel Vásquez, devenit narator şi mai tîrziu investigator, povesteşte cum a ajuns să-l cunoască pe acest bărbat, Carlos Carballo, şi să fie atras încetul cu încetul în obsesia lui pentru trecutul violent al ţării şi în universul tenebros al teoriilor conspiraţioniste. Astfel descoperă nu numai o legătură misterioasă între asasinarea, în 1914, a politicianului Rafael Uribe Uribe – cel care l-a inspirat pe García Márquez în crearea personajului Aureliano Buendía din Un veac de singurătate – şi uciderea liderului liberal Jorge Eliécer Gaitán, ci şi o faţă pînă atunci necunoscută a istoriei.

Aceste opt povestiri reflectă profunda iubire, dar și scîrba, tandrețea, dar și disprețul, identificarea, dar și respingerea pe care William Faulkner le-a manifestat față de tradițiile și față de felul de viață din partea lui de lume.

Un bărbat respectabil își petrece tot timpul liber jucîndu-se cu trenulețele lui miniaturale și ignorîndu-și nevasta. SUA a căzut pradă unei epidemii de sinucideri care vizează obținerea unor asigurări de viață. Captivă într-un departament plictisitor de stenografie, o tînără visează la un deținut proaspăt evadat din închisoare și la propunerea lui...

Dacă romanele mele au ceea ce s-ar putea numi originalitate, asta se datorează libertăţii. La vîrsta de 29 de ani, mi-am spus, dintr-odată, simplu, că «vreau să scriu» şi am pus pe hîrtie primul roman. N-am fost nici chinuit de o dorinţă puternică, nici încorsetat de reguli privind felul în care trebuie scris un roman. Nu ştiam cum merg lucrurile în lumea literară şi (din fericire sau din păcate) n-aveam nici vreun model printre scriitorii consacraţi la care să mă raportez. Voiam doar să scriu, în stilul meu, un roman care să-mi reflecte sufletul – atît şi nimic mai mult. Am simţit un impuls foarte puternic şi, fără să mă gîndesc prea mult la ce avea să urmeze, m-am aşezat la birou şi am început să scriu la întîmplare. Iar cînd făceam asta, aveam un sentiment foarte viu de plăcere şi libertate.

Personajele acestei cărţi, băieţi şi fete, aveau, în perioada celui de al Doilea Război Mondial, între trei şi doisprezece ani, dar rănile căpătate atunci le sîngerează pînă în ziua de azi.

...povești despre crimă și violență, despre rasism și nedreptate, despre tandrețe și generozitate, despre înțelepciune și miracole.

Din cronici de epocă și jurnale secrete, Dario Fo recompune atmosfera strălucitoare de la Curtea regală a Danemarcei în secolul galant, reținînd deopotrivă intrigile amoroase și de palat ce roiesc în jurul lui Christian VII. Facem astfel cunoștință, rînd pe rînd cu regina Caroline Mathilde, sora regelui George III al Angliei, cu „Băbătia“ – regina-mamă și mama vitregă a regelui–, cu medicul iluminist german Johann Struensee, cu întreaga protipendadă a Curții, plină de nobili retrograzi, dar și de figuri de reformatori, și, în sfîrșit, cu fiul regelui Christian, Frederik V. În spatele acestui somptuos alai, se fac simțite însă adîncile frămîntări ale unei lumi pornite să redefinească „contractul social“, sub înrîurirea ideilor iluministe. Iar, deasupra tuturor, Christian VII se dove­dește un rege clarvăzător, înfăptuind, în preajma sîngeroasei Revoluții Franceze, propria sa „revoluție“, fără vărsarea unui strop de sînge: interzice tortura, abolește legarea de glie și privilegiile castei nobiliare, ba chiar instituie libertatea presei.

...originea, evoluția temporală și spațială, supraviețuirea sau dispariția clișeelor ce compun portretul fizic, profesional, spiritual, magico-mitic și religios al „evreului imaginar” în spațiul cultural românesc.

Magda, o fată bătrînă cu mintea pe jumătate pierdută, duce o existență anostă, singuratică, pustie, înstrăinată de celelalte ființe omenești. În afară de tatăl ei, fermierul, un văduv posac, înăsprit de viața la ferma lui izolată din mijlocul deșertului Karo, nu se mai află în jur decât niște servitori negri, dintre care unul, Hendrik, este cel mai tînăr, nou-venit, muncitor, politicos. Magda își pune gîndurile și trăirile pe hârtie, paragraf după paragraf. Un fel de jurnal în care descrie curgerea molcomă, apatică, a timpului – zi după noapte după zi, îndatoririle casnice, cele de la ferma de oi, cele ale pămîntului, de la un ciclu la altul al naturii, vară, iarnă, secetă, ploaie, de la focul și cafeaua matinale, la mesele duminicale, de la curățatul cizmelor, la cîrpitul hainelor, de la plecarea de dimineață a fermierului, la întoarcerea călare la apus… O viață departe de civilizație, de drumuri umblate, un pămînt unde și fărădelegea poate rămâne neștiută. Dar într-o bună zi, Hendrik vine acasă cu o soție tînără și frumoasă, fapt care declanșează adevărata tragedie a tatălui și a fiicei sale.

Soloviov, tînăr cercetător în domeniul istoriei, studiază figura legendară a generalului Larionov, comandant în Armata Albă în timpul Războiului Civil din Rusia. Dar portretul pe care i-l face este unul pseudoistoric, contaminat de figuri proeminente din istoria Rusiei și chiar din familia lui Vodolazkin.

...o istorie ce se întinde de la domnia lui Constantin cel Mare pînă la cucerirea Constantinopolului de către Mahomed al II-lea.

Un sat pierdut între munți, înconjurat de păduri sumbre și stăpînit de teamă și tristețe. Cîndva, demult, un blestem pare să-l fi lovit: toate vietățile — insecte, păsări, cîini, pisici, chiar și peștii din rîu — l-au părăsit. Înspăimîntați de o creatură misterioasă pe care o numesc Nehi, oamenii se închid în case, seară de seară, și nu le dau voie copiilor să intre în pădure. Mai ales tăcerea bîntuie mica așezare, căci nimeni nu vrea să-și amintească, nici să vorbească de animalele pierdute și de viața de dinainte. Însă doi copii curajoși, Mati si Maia, sunt atrași de taina întunericului și se hotărăsc să afle ce se ascunde în adîncul pădurii și în inimile oamenilor.

Xu Sanguan, muncitor la Fabrica de Mătase, vine dintr-un sat în care cel care nu-și vinde sîngele e bănuit că ar fi bolnav și nu-și mai găsește o soție. De aceea se hotărăște să și-l vîndă și el, căsătorindu-se apoi cu cea mai frumoasă fată din oraș, Xu Yulan. Sîngele e prețios, e un dar al strămoșilor, și nu poate fi vîndut fără motive întemeiate. Însă vremurile pe care le înfruntă Xu Sanguan și familia lui nu țin cont nici de cinstirea morților, nici de demnitatea mereu amenințată a omului obișnuit.

Romanovii au fost dinastia cea mai spectaculoasă din vremurile moderne. Cu un palmares uluitor, ei au reușit să domnească peste o șesime din suprafața pămîntului. Cum a reușit o familie să transforme un principat ruinat de războaie în cel mai mare imperiu al lumii? Și cum l-a pierdut apoi? Aceasta este istoria intimă a douăzeci de țari și țarine, unii atinși de geniu, alții de nebunie, dar toți inspirați de credința într-o autocrație divină și animați de ambiție imperială.

...o frescă a Rusiei într-o epocă în care teroarea se îmblînzise doar întru cîtva, dăinuind în diverse forme: un dezgheț pervers în cultură, o acceptare de fațadă a libertății de opinie, sancționată drastic apoi cu procese și condamnări.

...satiră împotriva oamenilor politici demagogi şi necinstiţi, a clerului, a burgheziei, a învăţămîntului închistat în concepţii scolastice.

Fie că descrie o fortăreață medievală sau donjoanele întunecate ale unui castel, Saramago face locurile pe care numai turiștii le mai vizitează astăzi să prindă viață și să-și spună singure povestea.

...Berlin, torida vară a anului 1928. Sascha Knisch, un bărbat cu obiceiuri sexuale aparte, lucrează ca operator la cinematograful „Apollo”. Într-o seară o reîntilnește pe enigmatica Dora Wilms, cu care are o aventură secretă. O săptămînă mai tîrziu, cînd poliția descoperă trupul neînsuflețit al Dorei, Knisch este acuzat de crimă. Încercînd să-și dovedească nevinovăția, personajul dă de urma unei conspirații științifice și se trezește implicat într-o poveste în care nimic nu este ce pare a fi. Cum poate dovedi ceva ce, aparent, nu s-a întîmplat niciodată? Ce se petrece de fapt la Fundația pentru Cercetări Sexologice? Și de ce este important să ai testicule?

Actriţa Rebeka Weér încearcă să dovedească partidului comunist că nu mai are nici o legătură cu fiica ei, Judit, fugită în străinătate, şi atunci îi organizează acesteia din urmă o falsă înmormîntare. Sforţările îi sînt inutile: părăsită de public, îşi va petrece ultimii 15 ani închisă în casă, pe jumătate nebună şi măcinată de gloria apusă, dar nu singură. Fiul care n-a părăsit-o, Andor, e scriitor, are 36 de ani şi-şi trăieşte lîngă ea drama oedipiană. Nefiind în stare să se desprindă de viaţa sufocantă alături de mama lui, temîndu-se să o părăsească, relaţia lor se transformă treptat într-un infern sartrian, împînzit de minciuni şi ură. Lucrurile se schimbă însă cînd Andor o cunoaşte pe frumoasa Eszter, o femeie în aparenţă fără trecut şi de care se îndrăgosteşte ca un nebun. Avînd pentru prima dată în minte imaginea unei vieţi împlinite, Andor se gîndeşte să facă pasul decisiv: să-şi vadă trecutul şi viitorul laolaltă, să le aducă alături pe cele două femei care îi marchează destinul.

...un personaj complex, care este pe rînd vraci, nebun sfînt, pelerin şi călugăr.

Dario Fo reconstituie în cheie sarcastică societatea italiană din vremea Renașterii, propunîndu-ne totodată o suită de portrete desenate de el după originalele timpului. Din acest cadru desprinde povestea familiei Borgia care alcătuiește o adevărată saga, plină de înfruntări și crime sîngeroase, săvîrșite deopotrivă prin fier și prin otravă. Pe Lucrezia însă, fiica lui Rodrigo Borgia, devenit papă în 1492 sub numele Alessandro VI, Dario Fo o prezintă, în acord cu cercetările cele mai recente, drept o victimă a mașinațiilor tatălui și ale fratelui său, celebrul Cesare Borgia, ea fiind în realitate o făptură sensibilă, iubita unor bărbați cu nume răsunătoare în epocă, protectoare a artelor, artiștilor și umaniștilor vremii, care a dovedit totodată un curaj bărbătesc în înfruntările armate dintre cetățile italiene.

...primele două romane publicate de Marguerite Yourcenar, îmbracă forma confesiunii: două voci, amintind parcă de tonul aproape alb al lui Mishima, dau viața unor personaje care resping femeia din rațiuni asemănătoare.

Escroci care înşală oameni de bună credinţă sub acoperirea societăţii fictive „Sprijin la bătrîneţe“, un drogher, un măcelar, un pictor nebun sînt doar cîteva dintre personajele care dau naştere unor situaţii în care absurdul se insinuează tot mai mult în viaţa de zi cu zi.

...dragostea fără margini a unei mame pentru fiul ei bolnav de hemofilie. Prin intermediul unei anchete polițiste asupra crimei care se dovedește a fi doar un accident tragic, procesul de reconstituire duce la adevărata crimă a prințesei Olga Arbelina, exilată în Franța după revoluția bolșevică din 1917 – acceptarea, la început disperată, apoi exaltată, a iubirii incestuoase a propriului său fiu.

...un tablou al vieţii ca atare, cu luminile şi umbrele ei, cu micile şi marile ei comedii şi drame cotidiene. Dar destinele neînsemnate, vieţile mărunte ale eroinelor dezvăluie întotdeauna adevăruri adînci ale existenţei. Între acestea, faptul că în dragoste, în credinţă, ba chiar şi în preajma morţii, oamenii îşi păstrează întotdeauna acea undă de seninătate şi acea ironie care constituie omenescul însuşi.

Kazu, proprietara unui mare restaurant din Tokyo, o femeie încă atrăgătoare la cei cincizeci de ani ai săi, duce o viață împăcată, tihnită, cînd, cu ocazia unei reuniuni a foștilor ambasadori ai Japoniei, îl întîlnește pe Noguchi, de care o va lega o dragoste matură, ce promite un deznodămînt fericit. După căsătorie, Noguchi se va implica din nou în viața politică, iar Kazu îl va susține în campania electorală, atît financiar, cît și prin prezența ei în mijlocul oamenilor, însă, în ciuda eforturilor celor doi, Noguchi va pierde alegerile, iar Kazu, restaurantul. Acest eșec va deschide răni dureroase, scoțînd la iveală adevăruri din trecut, iar iubirea celor doi va fi pusă la încercare. Kazu va fi nevoită să aleagă între o căsnicie „ca un cavou“, alături de un soț dintr-o familie aristocratică, și revenirea la vechea ei viață.