Un profesor de filozofie născut la Brăila spre sfîrșitul secolului XIX devine în anii României Mari maestrul unei generații strălucite de gînditori și scriitori a căror faimă va depăși granițele țării. Printre ei, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. Apariția lui vulcanică într-o Românie abia închegată politic și teritorial are efectul unei mutații de destin. Îi place să i se spună Nae. Împămîntenește un limbaj teologic românesc, face din predarea filozofiei o împărtășire a înțelepciunii, le deschide studenților gustul pentru metafizică și gîndire speculativă, învigorează scrisul gazetăresc, participă la primele mari proiecte editoriale românești, se implică în mișcările de tineret, e mîndru să fie sfetnic de taină al regelui Carol II. Cu inteligența, umorul și farmecul lui aparte își conduce discipolii pe cărări politice periculoase. Este deopotrivă venerat și detestat: un seducător al minților și al inimilor, pentru care Maria Cantacuzino (Maruca), prietena reginei Maria, e gata să se sinucidă. Imensul orgoliu intelectual îi este zeu și călăuză în toate contradicțiile existenței sale.
Ce face un judecător care e numit pe viață?
-
Păi, din astea: Judecătoarea Ioana-Ancuța Popoviciu îl întreabă pe tatăl
lui Sebi „de ce era rupt“ fiul său, dacă s-a lovit de ceva. „Nu, l-a rupt
mașin...
Acum 4 ore