Rio de Janeiro e o metropolă unde luxul litoral și jalea din favele asigură contrastul. Zeze e un copil de cinci ani îmbarcat într-o odisee a maturizării timpurii. Băiatul vine dintr-o familie periferică, unde sărăcia face parte din meniul zilnic, iar poznele copilăriei se pedepsesc cu joarda. Neastîmpărul vîrstei e înțeles ca sabotaj – de unde și sancțiunile drastice. Zeze continuă să facă pozne, să tînjească după un strop de afecțiune și să mănînce bătaie. Scopul lui e să atragă atenția că inimile largi răsar și dintre zdrențe, iar înfrîngerile succesive nu par să-l descurajeze. Fiindcă în lumea iritată și revanșardă care îl înconjoară există totuși urme de prietenie: un om atent la necazurile aproapelui și – lucru fabulos – un lăstar de portocal uns în rolul confidentului perfect. În numele lor, băiatul își acceptă soarta și își lasă corpul să se preschimbe în hartă a chelfănelilor. Zeze crede-n continuare că se poate adăposti în mica lui construcție imaginară din preajma lăstarului. Cînd însă acesta e amenințat cu tăierea, copilul pricepe că nu mai e copil și că examenul de maturitate a ajuns la întîlnire cu aproape două decenii mai devreme.
Fuggerei, locul unde chiriile sunt aceleași de 500 de ani
-
Există un loc în Europa unde costul chiriilor la locuințele sociale a rămas
același din 1521 până acum. 1521! Adică anul în care destoinicul Neacșu ot
Câ...
Acum 3 ore