The Boston Globe: Regele eruditiei s-a intors la povestea lui Hamlet pentru a-i reconfigura conceptia: povestea din afara scenei, cind Claudius se indragosteste de regina fratelui sau si cind se petrece, in gradina, prima fapta miseleasca. Plina de aluzii rautacioase, adaugind urzelii ideilor cele mai patimase posibilitati de impreunare adulterina... E o adevarata incintare sa-l urmezi pe Updike, sa-i descoperi sentimentele si simpatiile.

De-a lungul timpului, Sanctuar a fost considerat unul dintre cele mai controversate şi şocante romane scrise de William Faulkner; este, deopotrivă, romanul care a înregistrat cel mai mare succes de public şi de vânzări, devenind în timpul vieţii scriitorului singurul bestseller, având ca principală temă violul. Un roman care analizează natura răului, inspirat din operele lui T.S. Eliot şi Freud. O poveste sumbră, foarte violentă pentru acele vremuri (cartea a fost publicată în 1931), dar şi pentru Faulkner însuşi, a răpirii şi violării unei tinere fete de colegiu, acţiunea petrecându-se în comitatul Yoknapatawpha. Sanctuar este o carte ca nici o alta. Una dintre cele şase sau şapte capodopere ale scriitorului, pe care André Malraux o considera a fi o intruziune a tragediei greceşti în romanul poliţist.

Nehotaritii sorti ai bataliei are ca tema nemultumirea sociala a muncitorilor nomazi americani. Umiliti de latifundiarii livezilor de mere din California, flaminzi si furiosi, culegatorii de fructe pornesc o revolta violenta si plina de fanatism, sub auspiciile subversive ale cauzei „rosii”. De un realism politic si social admirabil, romanul „proletar” al lui Steinbeck este nu numai o parabola a luptei pentru identitate, ci si o poveste extrem de bine construita despre diferentele esentiale intre oameni si felul imprevizibil in care se manifesta multimile impotriva unui sistem economic represiv. Anticipind temele mari si controversele sociale din Fructele miniei si Soareci si oameni, cel de‑al cincilea roman al lui John Steinbeck urmareste traseul furtunos al maturizarii lui Jim Nolan, un tinar insingurat si deznadajduit din San Jose, ce se angajeaza cu un extaz aproape mistic in marea cauza pe care‑o impartaseste cu semenii sai.

Neînfrînţii conţine o serie de povestiri, acţiunea se petrece în comitatul Yoknapatawpha, care au centru familia Sartoris (familia care apare pentru prima dată în romanul Sartoris), ce reprezintă un model de onoare pentru Vechiul Sud, dar şi transformările pe care această familie le-a suferit de-a lungul Războiului Civil (1861-1865). Despre cum se apără şi cum se reconstruiesc - Colonelul John Sartoris, care a fost ucis de un inamic după terminarea războiului, fiul său, Bayard, învaţă o nouă formă de curaj refuzînd să mai ucidă, verişoara Drusilla, o tînără văduvă de război care se alătură cavaleriei lui Sartoris şi Bunica Rosa Millard, care trebuie să treacă peste propriul cod al onoarei ca să reuşească să supravieţuiască acestor vremuri.

Istanbul impleteste intr-o maniera originala doua povesti la fel de sinuoase si de cuceritoare: cea a primei jumatati din viata scriitorului si cea a orasului in care s-a nascut si pe care il cunoaste mai bine ca nimeni altul. In vastele apartamente ale familiei Pamuk, intesate de urmele unei bunastari in declin, se fac simtite aceeasi inclestare intre vechi si nou, aceeasi melancolie si aceeasi criza identitara ca si pe strazile Istanbulului, odinioara capitala puternicului Imperiu Otoman, unde vestigiile unei glorii de mult apuse cedeaza incet-incet locul imenselor cladiri de locuinte si centre comerciale. Istanbul realizeaza un dublu portret, al autorului in tinerete si al orasului vazut prin prisma amintirilor sale de o uimitoare claritate, dar si a marturiilor scriitorilor si artistilor care i-au marcat inceputurile evolutiei spirituale.

Tel Ilan a fost întemeiat de colonişti cu un veac în urmă. Un secol de istorie comună cimentează o comunitate şi creează echilibru, dacă nu chiar armonie. De la o vreme însă, în acest microcosmos survin mici schimbări. Imperceptibile poate, dar neliniştitoare, ca o adiere care aduce cu sine prevestirea furtunii. Iar transformările subtile se pot traduce în gesturi imprevizibile. Pesah Kedem, fost membru al Knessetului, nemulţumit de prezenţa unui student arab pe care fiica lui îl găzduieşte, este obsedat de vuietul surd pe care îl aude noaptea la temeliile casei. Adolescentul Kovi îşi face, în cele din urmă, curaj să-i declare iubirea bibliotecarei care-i poate fi mamă. Doctoriţa Ghili Steiner îşi aşteaptă în zadar în staţia de autobuz nepotul care trebuie să sosească din capitală. Agentul imobiliar Iosi Sason visează să cumpere cea mai mare casă veche din sat şi să construiască în locul ei o vilă cochetă. Iar soţia lui Beni Avni dispare fără urmă într-o seară, lăsându-i totuşi soţului mâncare pe masă.

Personajele din romanul Strada Sardinelor isi duc viata la periferia oraselului Monterey, printre pescariile de sardine. Doc, protagonistul povestii, este biolog marin, studiaza si aduna creaturi ale oceanului de pe toata coasta Californiei. Majoritatea acestora sint trimise la universitati, muzee si laboratoare de pe intreg continentul. Insa, dincolo de pasionanta sa activitate, Doc este un personaj excentric pentru cei din jurul sau: un individ maruntel cu o barba impresionanta si accese de furie oarba. Insa poate fi si cea mai charismatica si amabila fiinta din lume, genul de om care isi scoate palaria cind trece pe linga un ciine, iar ciinele ii raspunde cu un zimbet – si, de asemenea, un excelent ascultator, curios sa afle cite ceva despre oricine, astfel incit toata lumea care il cunoaste ii arata simpatie. Acesti oameni simpli si sinceri, stingaci si nepriceputi intr-ale vietii vor deveni, noua ani mai tirziu, protagonistii celebrului roman Joia dulce.

O miriadă de insule, prilej de visuri şi de cuceriri, căzute astăzi în uitare: Oceania. Acest continent înconjurat de ape capătă forma unui mit, a unui spaţiu în permanenţă alterat de imaginar. Este şi o istorie, cea a popoarelor cucerite şi mereu dornice de libertate. Şi un orizont: cel al mării, cât vezi cu ochii.

Elif Shafak intretese cu iscusinta unui artizan de covoare turcesti firele a doua povesti pe cit de indepartate in timp, pe atit de captivante, creind un model ale carui detalii bogate se contopesc intr-un intreg de o armonie desavirsita. Viata searbada a Ellei Rubinstein – o mama casnica si o sotie nefericita din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimba din temelii cind, la aproape patruzeci de ani, se angajeaza la o agentie literara si i se cere sa scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel descopera povestea fascinantei legaturi spirituale dintre faimosul poet persan Rumi si dervisul sufit Shams din Tabrīz, si forta eliberatoare, mo­delatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni si care il va schimba curind si pe al ei: intre Ella si Aziz Zahara, autorul romanului, incepe un schimb epistolar, apoi se infiripa o minunata poveste de dragoste. O apologie a iubirii, privita in multiplele sale ipostaze, romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii puncteaza cu subtilitate diferentele dintre religie si spiritualitate, dintre datorie si iubire.

Cum să lecuieşti un fanatic reuneşte o serie de excelente eseuri şi un interviu al lui Amos Oz pe teme care, prin stringenţa problemelor subsumate lor, ar trebui să figureze pe o „ordine de zi" a gândirii fieşcăruia dintre noi: fanatismul religios, conflictele culturale, relaţia cu celalalt, ac-ceptarea diferenţei, nevoia de compromis inteligent. Lucid, ironic, perfect argumentat si informat, proaspăt şi profund, discursul lui Amos Oz deschide o nouă perspectivă, cea mai bună dintre cele posibile.

Aflat într-o dublă căutare, a iubirii ideale şi a realizării personale, un absolvent de matematică strălucit din Cape Town ajunge într-o Londră care nu este nici pe departe ceea ce şi-a imaginat. Însingurat, chinuit de fantasma unui destin excepţional, de poet consacrat, trecând prin experienţe emoţionale şi profesionale dezamăgitoare, îşi trăieşte cu acuitate teama de ratare şi sentimentul neapartenenţei la o societate care pare să-l ignore sau chiar să-l respingă. Treptat, pe drumul anevoios către sine, deziluzia se împleteşte cu o detaşare plină de răceală care ameninţă să se transforme în cinism autodistructiv.

Batrinul scriitor de SF‑uri necunoscute, Kilgore Trout, unul dintre personajele favorite ale lui Vonnegut si „eminenta cenusie” a romanului Micul dejun al campionilor sau La revedere, trista zi de luni (1973), descopera ingrozit ca un vinzator de masini din Vestul Mijlociu, Dwayne Hoover, ia fictiunile sale drept realitate. Cuprins de dementa, acesta din urma incepe sa creada ca toti oamenii din jurul sau sint roboti inventati cu unicul scop de a‑i sustine lui existenta, de a‑l mira sau soca, de a scoate de la el mereu alte insiruiri de cuvinte sau reactii. In viziunea lui Hoover, el este singura fiinta de pe planeta care dispune de liber-arbitru, iar restul lumii pare o gluma proasta. Fireste, nu asta intentionase Kilgore Trout cu povestile lui trasnite, dar pentru Vonnegut acesta este pretextul pentru a explora propriile subiecte de interes – de la razboi, sex, rasism si iubire la succes, politica si poluare (pe scurt, lucrurile care chiar conteaza) – intr‑o satira vicleana si periculos de amuzanta, care incearca sa ne aduca aminte ca sintem in stare sa vedem si adevarul.

Comparat deseori cu romanele lui Kundera sau Kafka, Spiritus dezvăluie consecinţele tragice ale obsesiei autorităţii. Într-o Albanie unde oamenii poartă cusute în căptuşeala hainelor microfoane care le înregistrează fiecare şoaptă sau mişcare, unde teama şi ura sunt cuvintele-cheie, doar forţele străvechi şi legile imuabile ale mitului mai pot interveni pentru a reinstaura ordinea. Roman cu reminiscenţe fantastice într-un cadru cât se poate de realist, Spiritus are anvergura unei saga moderne şi profunzimea unei tragedii antice.

Profesorul de literatura comparata David Kepesh, personajul central al cartii, se trezeste intr-o dimineata si isi da seama ca trupul sau a suferit o schimbare uluitoare. Daca Gregor Samsa al lui Kafka se metamorfozeaza intr-un gindac, personajul lui Roth devine un sin imens, cintarind 75 de kilograme. Kepesh refuza la inceput sa accepte noua realitate, incercind sa se convinga pe sine si sa le explice celor din jur – iubita, tatal, doctorul – ca sufera de halucinatii induse de prea multe lecturi din Kafka, Swift si Gogol. Insa situatia este cit se poate de reala si lui Kepesh nu-i ramine decit sa se adapteze si, pe cit poate, sa se bucure de eventualele avantaje.

In Israelul de la jumatatea secolului XX, micul Amos isi petrece copilaria in intimitatea cartilor, a nesfarsitelor discutii intelectuale, pasionat fiind de marile intamplari ale istoriei, de sensul lor si inconjurat de membrii familiei sale, carturari autentici, care ii insufla dorinta de cunoastere. Inzestrat cu o imaginatie debordanta, Amos transfigureaza intamplarile istoriei, al caror martor implicat este, intr-o saga incitanta, evenimentele pastrand dramatismul perceput de copilul a carui sensibilitate contrasteaza puternic cu neverosimilul celei mai tulburi perioade din istoria lumii.
Astfel, insasi descoperirea lumii, primele zvacniri ale inimii si experiente dureroase, cele dintai sentimente de solidaritate sau prietenie capata cu toate proportii catastrofice, prin prisma micului Amos, a carui natura hipersensibila si introspectiva il anunta de timpuriu pe marele scriitor care avea sa devina. Acesta descopera treptat farmecul unui Israel legendar, in care miticul si realitatea se impletesc dand nastere celor mai frumoase povesti.

Unul dintre primele romane ale lui John Steinbeck, Catre un zeu necunoscut este o poveste misterioasa, ce exploreaza incercarile omului de a cunoaste si a stapini natura, de a-si intelege destinul. Catre un zeu necunoscut este un roman care are in centru tema credintei. Joseph Wayne, protagonistul, urmind dorinta tatalui sau, isi construieste o ferma pe paminturile Californiei. Cind acesta din urma moare, Joseph ajunge sa creada ca spiritul batrinului s-a intrupat intr-un copac magnific din mijlocul fermei. Fratii lui si familiile lor se bucura de prosperitatea locului, pina cind, intr-o zi, unul dintre frati, speriat de credintele pagine ale lui Joseph, omoara copacul si aduce astfel boala si seceta pe paminturile familiei. Catre un zeu necunoscut este o poveste mistica, scrisa in spiritul modernitatii, explorind incercarile unui om de a controla fortele naturii si de a intelege caile lui Dumnezeu.

Romanul Purificare construieste o complexa drama de familie pe fundalul Estoniei rurale din timpul dictaturii sovietice si apoi din anii ’90, detaliind consecintele pe care le au abuzurile si violentele unui regim represiv. Aliide Truu isi traieste batrinetile in singuratate, la marginea unui sat depopulat, pregatindu-si leacurile si muraturile si ascultind radioul, cind in curtea ei apare peste noapte o fata necunoscuta, vorbind o estoniana invechita, cu accent rusesc. Fata este o fugara, iar din gesturile nervoase si speriate, din povestile pe care le spune, Aliide recunoaste in tinara speriata o victima a unor violente ce-i evoca dureros traume asemanatoare, pe care, la rindul ei, a trebuit sa le indure si sa le tainuiasca pentru a ramine in viata. Pe masura ce Aliide si Zara se apropie tot mai mult, legaturile dintre ele ies la lumina, dezvaluind amintiri reprimate si constientizarea unui rau ce continua sa faca victime mult timp dupa ce radacina sa a disparut.

Iubita mea, Sputnik este o poveste de dragoste moderna, cu accente de roman politist. Intr-o primavara, la virsta de douazeci si doi de ani, Sumire, o tinara nonconformista ce viseaza sa devina scriitoare, se indragosteste pentru prima oara in viata. Este o dragoste coplesitoare, ca o tornada ce se napusteste peste o cimpie intinsa. De aceea, pentru Sumire nu conteaza faptul ca persoana de care se indragostise este cu saptesprezece ani mai in virsta ca ea si, mai mult, ca este tot femeie. Cele doua isi petrec vara pe o mica insula din arhipelagul grecesc. La un moment dat, Sumire dispare fara urma. Nimeni nu reuseste sa o gaseasca sau sa explice disparitia misterioasa. In cautarea ei porneste si K, un prieten foarte apropiat. Este singurul care intelege ca, pentru Sumire, aceasta era singura solutie de a-si implini dragostea. Ramine totusi speranta reintilnirii intr-o lume posibila si „de partea cealalta a oglinzii”.

Irene, protagonista de 35 de ani a acestui roman, îl cunoaşte la mare pe Franz, un tânăr turist german pe care îl găseşte beat într-o cârciumă şi îl ajută să ajungă la hotel. Aşteptându-şi actele pentru emigrare, Irene stabileşte împreună cu Franz să se revadă amândoi în Germania, după ce ea va fi părăsit „cealaltă ţară“. La aeroport nu-l va întâlni însă pe Franz, ci pe un prieten al acestuia, Stefan. După mutarea în Berlinul de Vest, prin Stefan îl cunoaşte pe Thomas, un şomer homosexual cu care reuşeşte să comunice. Serpentinele amoroase, anxietatea generată de confruntarea cu birocraţia hărţuitoare pentru imigranţi, analiza lucidă a vieţii de pe străzile metropolei şi dorul de ţara de origine atent ţinut sub control sunt descrise într-o proză concisă, minimalistă, dar cu „o comoară de imagini de neuitat". (Publishers Weekly). O carte despre alienare, căutări şi, mai ales, despre singurătate.

Romanul Blestemati poarta in sine imaginea unui Woodstock etern, cu celebritati de prima pagina batindu‑i drumurile (v‑ati putea intilni la un bulgare de popcorn caramelizat cu Frank Sinatra, John Lennon, Jackie Onassis sau chiar cu Norman Mailer), ingreunat totusi de birocratia infiora­toare a demonilor si de proiectiile nesfirsit de plicticoase ale clasicului film hollywoodian Pacientul englez. „Esti acolo, Satan ? Sint eu Madison”, striga fetita de treisprezece ani, cu mintea si limba ascutite ca briciul, care face raportul iadului de la fata locului. Expediata pe lumea cealalta de o supradoza de marijuana, Madison e nevoita sa‑si petreaca vesnicia in compania unei gasti mai pestrite decit pilulele ce asigura fericirea mamei sale multimiliardare. Impreuna cu o majoreta cu pantofi contrafacuti, cu un fotbalist, un tocilar si un punkist, Madison traverseaza Desertul de Matreata si Valea Scutecelor Folosite pentru ca, pina la urma, sa‑l infrunte pe Satan in propria fortareata draceasca.

Piesă în trei acte, Toate pisicile sunt negre este în acelaşi timp memorie personală şi memorie istorică. Tema o constituie istoria unei colonizări, iar locul desfăşurării este Mexicul antic, "singura ţară unde întrebările «Cine sunt eu?»» şi «Cine sunt tatăl meu şi mama mea?» echivalează cu întrebarea: «Ce înseamnă întreaga noastră istorie?»". Prologul autorului ne introduce în misterele artei mexicane antice, simbolizate de şarpele împodobit cu pene ce se autodevorează: imaginea lui Quetzalcóatl - zeul care i-a creat pe oameni şi care a fugit disperat după ce şi-a văzut chipul în oglindă. Acţiunea priveşte înfruntarea, în momentul culminant al întoarcerii lui Quetzalcóatl, dintre două lumi (aztecii şi conchistadorii), reprezentate de două personaje. Pe de o parte, împăratul poporului indigen Moctezuma sau "puterea fatalităţii", rămas singur şi neliniştit din pricina responsabilităţii imense pe care o impune condiţia sa de moştenitor al unei puteri pe cale de a se sfârşi. Pe de altă parte, Hernán Cortés sau "puterea voinţei", cel în care împăratul şi indigenii îl văd pe zeul Quetzalcóatl şi asupra căruia proiectează simbolul dorinţei lor de eliberare. Puntea de legătură între aceste două lumi este Malinche, indigena-amantă şi purtătoare de cuvânt a lui Cortés, cea pentru care ajungerea acestuia la putere înseamnă sfârşitul Imperiului Aztec şi începutul unei Noi Epoci.

Cele sase povestiri reunite in volumul Dupa cutremur ne ofera imaginea unui Murakami in plina forma. Toate sint legate de teribilul cutremur din 1995 care a zguduit regiunea Kobe din Japonia. Spiritul patrunzator si poetic al scriitorului urmareste destinele unor oameni condusi in acelasi timp de speranta si disperare, cutremurul fiind un ecou al trecutului de mult ingropat. Astfel, Satsuki il uraste pe fostul iubit care, cu treizeci de ani in urma, ii distrusese visul de a avea copii. Oare dorinta ei de razbunare a provocat cutremurul? Junpei s-a instrainat de parintii lui care locuiesc in Kobe, iar micuta Sara are cosmaruri in care „nenea Cutremur” incearca sa o bage intr-o cutie. Miyake si-a parasit familia si aprinde focuri pe plaja. Katagiri se intoarce acasa, unde il asteapta o broasca uriasa, ce are o misiune speciala: sa salveze Tokyo-ul de o rima imensa care, cind se-nfurie, provoaca cutremure, iar acum e foarte furioasa.

La aproape zece ani după ce a devenit pentru prima oară bunic, Harry „Rabbit" Angstrom se odihneşte. Fiul lui, Nelson, a preluat afacerea familiei, salonul Springer Motors, iar el şi Janice au o noră docilă şi doi nepoţei pe care simţul comun i-ar cataloga drept adorabili. Cuplul, de acum împăcat cu trecutul, îşi împarte existenţa între „bârlogul" din Penn Park şi un cochet apartament într-un complex reziden-ţial din Florida. Însă echilibrul este aparent şi precar, iar tabloul în culori suprasaturate care înfăţişează familia ideală e la fel de adevărat ca o imagine dintr-un pliant turistic promovând America post-Reagan, în realitate măcinată de tensiuni sociale şi de SIDA. Nelson, respectabilul director al reprezentanţei Toyota, sucombă în faţa cocainei şi pune în pericol atât bunăstarea, cât şi fericirea familiei. Încercările de redresare afectează toate certitudinile şi constantele vieţii lui Rabbit, iar acesta, zdruncinat şi de vestea unei grave boli de inimă, comite din nou una dintre irezistibilele transgresiuni care i-au marcat existenţa. Hazardul nu îi va mai permite însă să-şi ispăşească această vină în timp, aşa cum se obişnuise, ci îi va acorda lui Rabbit impunitatea supremă.

Bastarda Istanbulului este un roman fascinant, plin de forta, ironie si culoare, in care se impletesc libertatea si opresiunea, cultul trecutului si refuzul sistematic al acestuia, misticismul si agnosticismul, realul si fantasticul, memoria si uitarea. Abordarea indrazneata a trecutului violent al tarii sale, a conflictelor politice si etnice, si in special refe­rintele la genocidul armean din 1915, i-au atras de altfel lui Elif Shafak acuzatia de „ofensa la adresa identitatii turce”, acuzatie la care s-a renuntat in cele din urma in septembrie 2006, din lipsa de probe. Bastarda Istanbulului nu este cartea unei singure povesti, in cuprinsul sau scriitoarea tese cu maiestrie firele unui sir nesfirsit de istorii care se ramifica, se pierd o clipa in negura trecutului, ies din nou la suprafata, se intersecteaza, se impletesc.

Cain reia intr-o perspectiva moderna povestea biblica a lui Cain si Abel. Dupa ce isi ucide fratele intr-un moment de frustrare, Cain ajunge la o intelegere cu un Dumnezeu care capata o ciudata aparenta dictatoriala si scapa condamnat la vesnica pribegie, cu un sac de merinde si avind drept tovaras un magar. Cutreierind lumea si timpurile, tinarul calator perturba povestile unei intregi distributii de personaje familiare – Noe, Moise, Isaac –, alterind pentru totdeauna cursul legendelor de-a lungul drumului. Cu caracterul sau nevolnic si cu desavirsire uman, Cain se straduieste sa inteleaga ideea credintei, socotelile si faptele unui Dumnezeu de nepatruns. Fara sa renunte la umor, romanul incheie o cariera scriitoriceasca remarcabila, ridicind o ultima intrebare in privinta vietii.