In acest al doilea volum al Trilogiei Cairoului, Naghib Mahfuz spune povestea familiei el-Gawad in anii 1920, adica in plina epoca de modernizare a Egiptului. Spre deosebire de primul volum, mai tensionat, care urmarea in paralel emanciparea tarii de sub dominatia britanica si viata familiei el-Gawad, condusa de un tata despotic, Palatul dorintei alege un ton molcom, mult mai asezat si mai descriptiv. Atentia se muta acum de la relatiile tensionate ale unei familii rupte intre traditie si modernitate la detaliul de viata in aparenta banal, dar cu adevarat fermecator. Cuptorul de piine raspindindu-si aromele odata cu venirea diminetii, tabietul cafelei, lung prilej de discutii intre mama si odraslele acum independente, ciorovaielile zglobii ale mezinilor familiei, in fine, imaginea unui tata de acum imblinzit sfatuindu-si grijuliu fiul, totul are aerul unui peisaj asezat si familiar, care respira poeticitate prin fiecare amanunt, oricit de marunt.




Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie si dubla personalitate. Nu se stie exact cu ce anume se ocupa – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori si acte oficiale, din moment ce guvernantii, politia si serviciile secrete din multe tari sunt interesate de munca lui si vor sa‑l angajeze. In documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse si cu ceasul ale carui limbi se invirt in sens contrar celui obisnuit. Intre conspiratii si revolte, Umberto Eco arata cum se deseneaza incet‑incet noua tabla de sah pe Vechiul Continent in a doua jumatate a secolului XX. Un roman cutremurator, despre aspecte ale unei politici trecute sub tacere, care arunca o lumina sumbra asupra viitorului.





















O plimbare prin palat recreeaza o perioada foarte tulbure din istoria Egiptului modern – emanciparea sa de sub ocupatia britanica –, urmarind efectele pe care le au framintarile politice si schimbarea progresiva de mentalitate asupra unei familii egiptene traditionaliste. Ahmad Abd el-Gawad este un negustor prosper, cu o familie numeroasa, caruia vechile obiceiuri ii ingaduie sa duca o viata dubla foarte tihnita: patriarh sobru si sever in fata nevestei si a copiilor, el este alaturi de amicii de pahar si de amante un petrecaret vesel si sentimental. Doar ca, pe nesimtite, regimul despotic absolut impus in casa lui incepe sa se clatine tot mai mult, pe masura ce fiii sai afla ca el nu e tocmai modelul de moralitate fara pata de care se temeau, si fiicele se marita si ajung sa imparta noua mentalitate a fami­liilor in care se integreaza. In paralel, idealurile politice si setea de libertate inflacareaza inimile compatriotilor lui Ahmad Abd el-Gawad. Mahfuz surprinde toate aceste evenimente, mai marunte sau mai insemnate, cu detasare si finete, lasindu-si personajele sa se exprime cu propria voce si oferind o perspectiva pe care discursul istoric occidental al epocii nu a luat-o in seama.




Al cincilea copil este o carte scrisa in cea mai pura traditie a „romanului gotic”: un cuplu obisnuit, apartinind clasei de mijloc din Anglia anilor ’60‑’70, reuseste sa cumpere o casa cu trei etaje pe care o umple cu glascioarele fericite ale celor patru copii. Va­cantele de vara, cind primesc musafiri, sint adevarate sarbatori ale vietii, expresii ale bucuriei de a trai. Apoi, insa, apare cel de‑al cincilea copil, care‑si manifesta furia impotriva lumii inca din pin­tecele mamei. Ben, copilul‑problema, reuseste sa distruga acest paradis artificial si sa induca o tensiune aproape insuportabila in atmosfera bucolica din debutul romanului.




Din Bronx, Arthur Fidelman calatoreste in Italia ca sa studieze arta, dar se trezeste fata-n fata cu toate dezastrele pe care viata i le-a rezervat. Aici, in Italia, sunt femei care il seduc... aici se afla incomparabilul Susskind, un vanzator evreu de obiecte de cult, care il jefuieste... aici are loc planul abject care-l transforma intr-un raufacator... aici se gaseste si suferinta care face din el, in cele din urma, un barbat adevarat.

Cele sase aventuri diferite ale lui Fidelman alcatuiesc, un roman picaresc, minunat scris si plin de umor. Cartea Tablourile lui Fidelman este un portret contemporan al artistului, un studiu provocator si revelator al spiritului creator, dar, in acelasi timp, si un portret al ratarilor, victoriilor si al ironiei specifice vremurilor noastre.




"Povestirile din Salcia oarba, fata adormita, cu amestecul lor atent dozat de fantezie debordanta si observatie riguroasa, reusesc sa surprinda realitatea in cele mai marunte detalii si, in acelasi timp, s-o submineze. Murakami face parte din acea specie rara de scriitori care izbutesc nu doar sa creeze universuri neobisnuite si fascinante, ci si sa-si calauzeasca cititorii in explorarea lor.” (Time Out New York)

„In ciuda diversitatii lor, toate povestirile din volumul de fata par sa ni se adreseze cu o voce unica si seducatoare. Iar aceasta voce, istorisindu-si aventurile pe teritoriul straniu si intunecat al sinelui, ne spune ca un personaj pe nume Haruki Murakami inca mai cauta, asemenea lui Don Quijote, ceva mai putin fragil, mai putin efemer decit compromisurile din care este alcatuita viata noastra.” (New York Times Book Review)

„O colectie de povestiri pline de fantezie, farmec si indrazneala, a caror alunecare spre fantastic este controlata cu grija. Atmosfera pe care o creeaza persista multa vreme dupa ce lectura s-a incheiat, iar sub influenta ei vedem lumea intr-o lumina cu totul noua.” (Chicago Tribune)



Zarva in livada de guave (1998), primul roman al lui Kiran Desai, face dovada unui talent confirmat pe deplin de evolutia ulterioara a carierei sale. Naratiunea plina de umor, savoare si exotism urmareste traiectoria haotica a destinului lui Sampath Chawla si transformarea sa neasteptata dintr-un marunt functionar in gurul din arborele de guava. Desi nascut sub auspicii favorabile, Sampath se pomeneste, din cauza lipsei de ambitie si a firii sale distrate, intr-o fundatura a vietii. Dupa ce strica, printr-un dans obscen, petrecerea de nunta a fiicei sefului sau, Sampath fuge de acasa si se retrage in padure, alegindu-si drept salas un arbore de guava. Gresit interpretat, gestul sau ii atrage peste noapte ne­numarati adepti, care se aduna sa-i asculte predicile. Insa lucrurile iau o intorsatura proasta atunci cind tova­rasele lui Sampath, maimutele, dau in patima bauturii si incep sa terorizeze orasul. In curind, paradisul linistit al lui Sampath se transforma intr-un infern in care zarva si harmalaia sint la ele acasa.



















Cintec de leagan este un thriller de un umor grotesc si o satira nemiloasa la adresa unei lumi ultramediatizate, in care dictonul „Cunoasterea inseamna putere” capata sensuri extreme. Carl Streator este un reporter insarcinat sa investigheze cazul unor bebelusi victime ale sindromului mortii subite. Nu dupa mult timp, el descopera un tulburator element comun: inaintea mortii, fiecarui bebelus i s-a citit aceeasi poezie. Cercetarile ii scot in cale o femeie cu puteri misterioase, Helen Hoover Boyle, asasin telepatic si agent imobiliar care si-a facut o afacere din vinzarea de case bintuite. Helen ii confirma banuiala ca poezia respectiva este, de fapt, un stravechi cintec de leagan african si o formula magica mortala care actioneaza asupra oricui. Acum Streator se vede inzestrat cu o arma teribila, de care nu va ezita sa se foloseasca.

















Rege, Dama, Valet... A fost cel de-al doilea roman scris de mine in rusa. Aveam douazeci si opt de ani. Locuiam in Berlin, cu intreruperi, de sase ani. Eram absolut convins, alaturi de numerosi alti oameni inteligenti, ca in urmatorul deceniu, cindva, ne vom intoarce cu totii intr-o Rusie ospitaliera, plina de remuscari si infloritoare.



















Suntem in a o mie doua noapte araba. Vizirul Dandan tocmai a aflat ca sireata sa fiica Seherezada a reusit sa-si salveze viata. Puterile magice ale povestii au izbutit, ca intotdeauna, sa purifice constiinta umana. Dar oare cat dureaza efectul acestui miraculos antidot? se intreaba cu tristete Seherezada, indoindu-se de perfecta curatenie morala a sotului sau. Viitorul nu se anunta deloc senin, mai ales ca dincolo de zidurile palatului e o lume la fel de framantata si de manata de ambitii, unde pericolele se ivesc la fiecare pas. Intamplari stranii avandu-i ca protagonisti pe unii dintre supusii sultanului Sahriyar ii iau prin surprindere pe oamenii care, odata cu miraculoasa transformare a acestuia, se considerau in sfarsit in afara oricarei primejdii. Va reusi Seherezada sa converteasca din nou instinctele violente ale sultanului in blandete inteleapta si dorinta de razbunare in iubire de semeni?















O culegere de proză scurtă, evocând amintiri din copilăria autorului petrecută în cartierul evreiesc al Varşoviei. Prilej de reconstituire a unui tablou de epocă în centrul căruia stau problemele şi tipologiile umane ale societăţii tradiţionale, normele de morală şi justiţie aşa cum se exercitau ele concret în acele vremuri, cu deosebire în mediile religioase iudaice



















Bestseller atit in Japonia, cit si pe plan international, „In cautarea oii fantastice” (1982) ne poarta spre o lume bizara si plina de mister. Trama romanului este simpla, dar captivanta: intr-o buna zi, un tinar agent publicitar din Tokyo primeste de la un vechi prieten o fotografie a unui peisaj muntos, cu pasuni intinse si turme de oi. Tinarul se hotaraste sa insereze fotografia, aparent inofensiva, in paginile unui buletin publicitar. Din acest moment, viata lui, pina atunci obisnuita si anosta, se va transforma intr-o adevarata aventura: un barbat misterios isi face aparitia si il obliga sa porneasca in cautarea unei oi unice, cu puteri supranaturale. Aventura il va purta pe tinar pina in muntii inzapeziti din nordul indepartat al Japoniei, iar cautarea oii va deveni, in acelasi timp, si cautarea sinelui.



















Polirom


Emilian Galaicu-Păun

Supranumit cînd „Borges al Balcanilor (după situare)”, cînd „Borges de Mittel-Europa (după atmosferă)”, muntenegreanul Danilo Kis scrie atît de personal, încît orice alăturare de nume îl onorează mai degrabă pe creatorul cu care este comparat. Altfel spus, Enciclopedia morţilor, Polirom, 2008 – volum de povestiri recompensat, în 1984, cu marele premiu „Ivo Andric” – se înscrie în peisajul literar al secolului XX la fel cum un pisc se revendică dintr-un lanţ muntos, în cazul dat unul din care fac parte şi autorul lui Alef, şi cel al Deşertului tătarilor.

Alcătuită din nouă povestiri aflate, după cum mărturiseşte însuşi Danilo Kis, „sub semnul unei tematici pe care aş numi-o metafizică”, Enciclopedia morţilor constituie totodată un soi de „divan occidentalo-răsăritean” intertextualist, unde fiecare cultură are un cuvînt al ei de spus. Astfel „Simion Făcătorul de Minuni este varianta unei legende gnostice”; „Onoruri postume (...) creează o atmosferă ce aminteşte de pînzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt”; Enciclopedia morţilor datorează ceva mormonilor; „Cei şapte adormiţi din Efes provine din Coran”; Oglinda necunoscutului se desprinde din ceţurile spiritismului; Parabola cu maestrul şi discipolul pare a fi redactată pe divanul freudian; „Slavă celui mort pentru patrie este prelungirea unei legende urbane (...) din sursă austriacă”; Calea regilor şi a nebunilor reface, eseistic, „istoria apariţiei Protocolului înţelepţilor Sionului”; în sfîrşit, „Timbre roşii cu chipul lui Lenin, în ciuda afluenţei de citate, este o fantezie”, dar atît de realistă, încît toată istoria Rusiei bolşevice parcă se cere rescrisă. La fel cum copierea unei „flori mirobolante”, de către eroina povestirii titulare, se revelează a fi „motivul fundamental al desenelor tatei”. Ascultaţi-o: „Cînd i-am arătat doctorului Petrovic desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase întocmai. Şi că eflorescenţa durase ani de zile”.

Nu în ultimul rînd, „Enciclopedia morţilor probează forţa imaginativă, acuitatea atotcuprinzătoare a privirii şi a memoriei scriitorului Danilo Kis” (Joseph Brodsky); or, potenţată de memorie, privirea devine viziune – una ce-l situează pe marele creator muntenegrean printre profeţii întunecaţi ai secolului XX.



















Tanarului Malachi Constant, cel mai bogat si mai depravat om din lume, i se ofera sansa unei calatorii interplanetare alaturi de o femeie frumoasa. Desigur, invitatia ascunde o capcana, iar incredibila poveste a lui Malachi dezvaluie o viziune profetica pe care doar un scriitor de talia lui Kurt Vonnegut are curajul sa o imagineze. Destinele personajelor se intersecteaza intr-o satira necrutatoare, dincolo de care cititorul poate intrezari o fabula complexa despre destinul umanitatii.



















Kemal o iubeste pe Füsun. Füsun il iubeste si ea pe Kemal, dar iubirea lor nu se poate implini. Lui Kemal nu-i ramine, prin urmare, decit sa o priveasca de departe pe Füsun, sa o viziteze de sarbatori, ca o ruda corecta ce este, si sa se inconjoare, pe furis, de lucruri ce i-au apartinut cindva. Asa se naste un induiosator muzeu al iubirii, umplut vreme de zece ani cu rujuri si cercei ai fetei, catei-bibelou, pahare de apa si servetele furate de la masa. Doar sufletul obiectelor ramine sa ii aminteasca barbatului de marea lui dragoste – ele, dar si povestea insasi, pentru scrierea careia in roman apare, indatoritor, un personaj numit (tot) Orhan Pamuk. Ca peste tot in romanele scriitorului turc, marile teme (iubire, traditie, destin) se desfasoara pe fundalul unei Turcii mereu in schimbare. Aici, revoltele anilor 1970 si modernizarea uluitoare a orasului Istanbul in acel deceniu alcatuiesc, la rindul lor, un muzeu aparte, in care se amesteca nume de strazi si de actori ai vremii, emisiuni la televizor si marci de bauturi de mult uitate.



















Publicat prima oara in 1986, la 25 de ani dupa moartea scriitorului, romanul Gradina Raiului s-a bucurat de un succes senzational, ajungind aproape imediat pe lista bestsellerurilor din acea perioada. Imbinind intr-o maniera incintatoare scenele incarcate de erotism, pasajele descriptive si reflectiile asupra artei scriiturii, Gradina Raiului abordeaza una dintre temele predilecte ale literaturii universale: pierderea inocentei. Romanul relateaza experientele dezastruoase ale unui tinar cuplu american din anii ’20, scriitorul David Bourne si sotia sa, Catherine, aflat intr-o luna de miere prelungita pe Riviera franceza. Casnicia lor se destrama treptat pe masura ce comportamentul sexual al lui Catherine devine tot mai excentric si jocurile erotice practicate de cei doi – tot mai periculoase, culminind cu crearea unui triunghi sexual impreuna cu Marita, o tinara bogata intilnita intr-o cafenea, de care ambii soti se simt atrasi.



















Cand un cutremur de timp arunca intreaga omenire cu zece ani in urma, pamantenii se vad nevoiti sa-si retraiasca, fara a putea schimba nimic, ultimii ani din viata, incepand de la 17 februarie 1991. Ideea ii apartine batranului scriitor de science-fiction, Kilgore Trout, alter ego al autorului, ale carui povestiri impanzesc naratiunea, venind in completarea evenimentelor. Astfel aflam despre existenta buubuulingilor, extraterestri dotati cu o inteligenta stralucita, care, odata cu aparitia televiziunii, refuza sa-si mai foloseasca imaginatia transformandu-se in niste fapturi rautacioase si lipsite de sensibilitate; despre cele trei surori "B-36", numite astfel dupa un bombardier de pe planeta Pamant, dintre care cea mai rea e om de stiinta; despre doctorul Schadenfreude, psihiatrul care le interzice pacientilor sa mai rosteasca pronumele "eu", intentionand prin aceasta inedita terapie sa-i elibereze de propriul sine. Urmarind epopeea tragicomica a vietii personajelor, autorul isi reaminteste intamplari din propriul trecut, impanand naratiunea cu mici povestioare moralizatoare, anecdote si comentarii pline de umor si autoironie.



















În Albania secolului al XV-lea, războiul bate la uşă. Locuitorii unei cetăţi de hotar şi-au ales soarta. Nu au primit pacea otomană, pe care solia sultanului le-o promitea în schimbul abjurării, iar acum aşteaptă riposta neîntârziată a imperiului. Iar odată cu primăvara, soseşte şi imensa armată turcă, înaintând leneş şi inexorabil spre fortăreaţă. Capitularea, se pare, nu e decât o chestiune de timp. Dar acest timp, infim în durata istoriei, este nesfârşit pentru cei prinşi în încleştarea în care se înfruntă două lumi. Stelele consultate de astrolog rămân tăcute. Imamii prevestesc victoria, iar poetul orb plânge în versuri prăpădul. Unde e adevărul? Ce să scrie cronicarul oştirii? Un lucru e sigur: indiferent de care parte se va înclina balanţa în săptămânile, apoi lunile de asediu apăsător şi de arşiţă, cadenţate de bubuitul înnebunitor al tobelor, şi eroii, şi laşii vor avea aceeaşi soartă tragică.



















Ne aflam in anul 1958. Boris Pasternak tocmai a primit Premiul Nobel, iar intreaga lume est-europeana vuieste la aflarea vestii. Pe fondul unor relatii albano-sovietice tot mai reci, un tanar de origine albaneza care studiaza literatura la Institutul Maxim Gorki din Moscova, traieste timpuri confuze si complicate. Indragostit de eterica si fascinanta Lida, naratorul incearca sa-si salveze povestea de iubire, luptand in paralel cu dramele unei istorii tulburi si amenintatoare. Fara a-i dezvalui Lidei, care manifesta o adevarata aversiune fata de ipocrizia viitorilor scriitori ce urmeaza cursurile Institutului, ca are veleitati literare, el isi duce pana la paroxism vina de a nu fi spus adevarul. Aidoma personajului unei legende albaneze, eroul stie ca, odata ce si-a incalcat cuvantul, lucrurile sunt ireversibile si nu pot apuca decat pe un fagas nefast. Intr-o Moscova intunecata, in care siluete neverosimile se profileaza de-a lungul strazilor cufundate intr-o ceata eterna, dragostea si cruzimile istoriei se intalnesc intr-o poveste cu rezonanta mitica.



















J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel (2003) pentru literatura, si Fiodor Dostoievski, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Ce au in comun? Un roman, Maestrul din Petersburg, scris de primul despre viata celui de-al doilea. Dostoievski, cel pe care il cunoastem filtrat printr-o sensibilitate contemporana, este aparent un antierou: un barbat intre doua varste, care si-a pierdut credintele tineretii si se indreapta cu pasi repezi spre ruina trupeasca si spirituala. Tocmai acest barbat isi asuma insa elucidarea unui mister cumplit, pe o veche schema a datoriei si paricidului simbolic: moartea fiului sau vitreg, Pavel. Intr-o Rusie violenta si opresiva, aflata in pragul revolutiei, Dostoievski gaseste printre hartiile fiului sau o lista neagra, ceea ce confirma asocierea lui Pavel cu gruparea anarhista Razbunarea Poporului, condusa de oportunistul Nechaev, chiar posibilul ucigas. Un bildungsroman care se deruleaza in sens invers, Maestrul din Petersburg urmareste traseul psihologic al scriitorului care, pe fondul unei stranii si contorsionate povesti de dragoste tarzii, isi descopera fiul preyent prin absenta. Revelatia din final, cand Dostoievski se vede reflectat in ochii fiului sau prin intermediul unor scurte povestiri ale acestuia pe tema paricidului, pune coroana de spini pe fruntea unei civilizatii aflate in pragul descompunerii. Romanul lui Coetzee lanseaza intrebari despre constiinta, luciditate si suferinta intr-un stil nuantat, deloc emfatic, chiar daca sunt filtrate prin mai multe secole literare, fiecare cu raspunsurile lui.



















Vonnegut - Puscariasul  

Posted by: Horia



















Walter F. Starbuck ar fi putut deveni întruchiparea visului american. Fiu al unor imigranţi săraci care au renunţat la numele est-european Stankiewicz, greu de pronunţat, tânărul a beneficiat de ajutorul unui mare industriaş, care i-a plătit studiile la Harvard. Însă viaţa lui Walter este plină de răsturnări de situaţie şi de paradoxuri, astfel că la senectute acesta se pregăteşte să intre la închisoare. Nu e prima lui condamnare. Walter, mărunt oficial guvernamental, a mai stat în puşcărie şi după scandalul Watergate. Numai că, la scurt timp după eliberare, viaţa îi rezervă o surpriză: o reîntâlneşte pe Mary Kathleen, o iubită din tinereţe, care, deşi fără adăpost şi locuind în subteranele New Yorkului, conduce din umbră omnipotenta şi omniprezenta companie RAMJAC. Iar după moartea ei, Walter, legatar universal al lui Mary Kathleen, va da frâu liber viselor idealiste de demult. Vise pentru care lumea nu e pregătită şi pentru care Walter va trebui până la urmă să plătească...












Fericirea obligatorie confirma in proza ceea ce era, de fapt, stiut: in timpul domniei lui Nicolae Ceausescu, Romania a fost cea mai represiva dintre tarile de dupa Cortina de Fier. Cele patru nuvele din cartea lui Manea sint pline de terifiante descrieri ale chinului cotidian. Din fericire pentru admiratorii literaturii, aceste naratiuni au o gratie salvatoare: satira. In conversatii si comentarii kafkiene, personajele ne transmit ce inseamna sa traiesti in spaima si sa supravietuiesti prin viclenie intr-o dictatura corupta

al-Aswani - Chicago  

Posted by: Horia



















E complicat și cu sentimentul egiptean al ființei de sex feminin, dacă ființa aterizează în America, după 11 septembrie 2001. O fi ea o domnișoară studioasă și cuvioasă care se duce la Chicago să facă un doctorat în medicină, nu cu alte intenții. Însă cînd o văd că poartă vălul prescris de Coran, vameșii devin brusc mai vigilenți și polițiștii mai bănuitori. Ca în orice țară liberă, dar pățită. Cu sentimentul menționat te descurci greu și la Cairo dacă te pui rău cu regimul președintelui reales de cîte ori vrea el. Sau ajungi scriitorul cel mai bine vîndut din lumea arabă a ultimilor ani, tradus în zeci de limbi străine, ca dentistul-romancier Alaa al-Aswani*.

De unde știe el ce învîrt egiptenii la Chicago? A avut o bursă de studii acolo și, în loc să-și deschidă cabinet în America, s-a întors la el în țară să combată politic și să scrie romane. Egiptenii din exil, dezbinați ca românii pe vremea lui Ceașcă! Unii vor să uite că au crescut la umbra piramidelor și se dau drept americani. Alții mai cîștigă un ban din colaborarea cu serviciile secrete de acasă. Cei care nu-l înghit pe președinte fac și ei cîte un protest în fața ambasadei, sperînd că astfel va prinde curaj și elita intelectuală rămasă la umbra piramidelor.

Agenții acoperiți ai poliției secrete se țin după ei, să le taie pofta de proteste și pe cîte unul reușesc să-l sperie că o va păți ca scriitorul cu gura mare care s-a culcat seara în casa lui de la Paris și a doua zi s-a trezit într-o celulă din Cairo. Altfel, bărbații beau vîrtos, în urma lecturii atente a Coranului, nu ca păcătoșii, și discută aprins despre drepturile omului, egiptean și în general, pînă se iau la bătaie.

Cîte o tînără căsătorită visează la actori de cinema în timp ce se supune supliciilor datoriei conjugale. Iar domnișoara studioasă și cuvioasă cade în păcat cu un tînăr compatriot, doctorand silitor și onanist cu orar fix pînă s-o cunoască. Alaa ăsta, care are la Cairo și un partid de opoziție, nu numai cabinet dentar, o mai ia din cînd în cînd pe arătura pamfletului antiprezidențial. Totuși, dacă Mubarak s-ar duce la el să-și schimbe proteza dentară, cred că i-ar face niște dinți impecabili. Dar ca să-i arate despotului că nu e de acord cu el, nu i-ar lua nici un ban. Dacă nu mă credeți, citiți-i romanul.



















Povestiri africane este o imagine cuprinzatoare, profunda, lucida si tandra a Africii de Sud, vazuta prin ochii unei fetite albe de origine engleza, si a relatiilor complicate dintre albi si negri, dintre stapini si sclavi, in care fiecare este, deopotriva, exploatatorul si victima celuilalt. Mai mult decit un text literar marcat de amprenta copilariei lui Doris Lessing, colectia ei de povestiri este un adevarat document antropologic, pentru ca scurtele naratiuni nu sint altceva decit variatiuni fictive pe aceeasi tema inspirata dintr-o realitate istorica: sentimentul covirsitor de dezradacinare al albilor colonizatori si existenta tragica a negrilor ce nu pot depasi conditia de simple instrumente - ce-i drept, indispensabile - pe plantatiile acestora. Doua universuri diametral opuse ce nu traiesc pasnic decit dincolo de retina impaciuitoare a copilei a carei voce, adesea critica mai ales la adresa "lumii albe", ajunge pina la noi intr-un suvoi narativ cu adevarat impresionant.



















Considerat una dintre capodoperele sale, Cripta pentru Boris Davidovici (Grobnica za Borisa Davidoviča, 1969) ii aduce lui Danilo Kis recunoasterea internationala. Alcatuit din sapte povestiri legate intre ele printr-o retea complexa si subtila de relatii, volumul se constituie ca o galerie de portrete de neuitat. Proiectate pe fundalul sumbru al inchisorilor si celulelor de interogatoriu din timpul Revolutiei Ruse sau din perioada stalinista, povestirile lui Danilo Kis aduc in prim-plan personaje tragice si controversate, strivite de arbitrarul justitiei si silite sa comita cele mai josnice acte de tradare. Bazate pe evenimente istorice si marturii de o incontestabila veridicitate, aceste naratiuni de mica intindere reusesc sa transcenda, prin frumusetea si precizia stilului, contextul politic la care se refera, devenind adevarate opere de arta, demne de marea literatura.