"Povestirile din Salcia oarba, fata adormita, cu amestecul lor atent dozat de fantezie debordanta si observatie riguroasa, reusesc sa surprinda realitatea in cele mai marunte detalii si, in acelasi timp, s-o submineze. Murakami face parte din acea specie rara de scriitori care izbutesc nu doar sa creeze universuri neobisnuite si fascinante, ci si sa-si calauzeasca cititorii in explorarea lor.” (Time Out New York)

„In ciuda diversitatii lor, toate povestirile din volumul de fata par sa ni se adreseze cu o voce unica si seducatoare. Iar aceasta voce, istorisindu-si aventurile pe teritoriul straniu si intunecat al sinelui, ne spune ca un personaj pe nume Haruki Murakami inca mai cauta, asemenea lui Don Quijote, ceva mai putin fragil, mai putin efemer decit compromisurile din care este alcatuita viata noastra.” (New York Times Book Review)

„O colectie de povestiri pline de fantezie, farmec si indrazneala, a caror alunecare spre fantastic este controlata cu grija. Atmosfera pe care o creeaza persista multa vreme dupa ce lectura s-a incheiat, iar sub influenta ei vedem lumea intr-o lumina cu totul noua.” (Chicago Tribune)

Zarva in livada de guave (1998), primul roman al lui Kiran Desai, face dovada unui talent confirmat pe deplin de evolutia ulterioara a carierei sale. Naratiunea plina de umor, savoare si exotism urmareste traiectoria haotica a destinului lui Sampath Chawla si transformarea sa neasteptata dintr-un marunt functionar in gurul din arborele de guava. Desi nascut sub auspicii favorabile, Sampath se pomeneste, din cauza lipsei de ambitie si a firii sale distrate, intr-o fundatura a vietii. Dupa ce strica, printr-un dans obscen, petrecerea de nunta a fiicei sefului sau, Sampath fuge de acasa si se retrage in padure, alegindu-si drept salas un arbore de guava. Gresit interpretat, gestul sau ii atrage peste noapte ne­numarati adepti, care se aduna sa-i asculte predicile. Insa lucrurile iau o intorsatura proasta atunci cind tova­rasele lui Sampath, maimutele, dau in patima bauturii si incep sa terorizeze orasul. In curind, paradisul linistit al lui Sampath se transforma intr-un infern in care zarva si harmalaia sint la ele acasa.

Rege, Dama, Valet... A fost cel de-al doilea roman scris de mine in rusa. Aveam douazeci si opt de ani. Locuiam in Berlin, cu intreruperi, de sase ani. Eram absolut convins, alaturi de numerosi alti oameni inteligenti, ca in urmatorul deceniu, cindva, ne vom intoarce cu totii intr-o Rusie ospitaliera, plina de remuscari si infloritoare.

Polirom

Tanarului Malachi Constant, cel mai bogat si mai depravat om din lume, i se ofera sansa unei calatorii interplanetare alaturi de o femeie frumoasa. Desigur, invitatia ascunde o capcana, iar incredibila poveste a lui Malachi dezvaluie o viziune profetica pe care doar un scriitor de talia lui Kurt Vonnegut are curajul sa o imagineze. Destinele personajelor se intersecteaza intr-o satira necrutatoare, dincolo de care cititorul poate intrezari o fabula complexa despre destinul umanitatii.

Publicat prima oara in 1986, la 25 de ani dupa moartea scriitorului, romanul Gradina Raiului s-a bucurat de un succes senzational, ajungind aproape imediat pe lista bestsellerurilor din acea perioada. Imbinind intr-o maniera incintatoare scenele incarcate de erotism, pasajele descriptive si reflectiile asupra artei scriiturii, Gradina Raiului abordeaza una dintre temele predilecte ale literaturii universale: pierderea inocentei. Romanul relateaza experientele dezastruoase ale unui tinar cuplu american din anii ’20, scriitorul David Bourne si sotia sa, Catherine, aflat intr-o luna de miere prelungita pe Riviera franceza. Casnicia lor se destrama treptat pe masura ce comportamentul sexual al lui Catherine devine tot mai excentric si jocurile erotice practicate de cei doi – tot mai periculoase, culminind cu crearea unui triunghi sexual impreuna cu Marita, o tinara bogata intilnita intr-o cafenea, de care ambii soti se simt atrasi.

Cand un cutremur de timp arunca intreaga omenire cu zece ani in urma, pamantenii se vad nevoiti sa-si retraiasca, fara a putea schimba nimic, ultimii ani din viata, incepand de la 17 februarie 1991. Ideea ii apartine batranului scriitor de science-fiction, Kilgore Trout, alter ego al autorului, ale carui povestiri impanzesc naratiunea, venind in completarea evenimentelor. Astfel aflam despre existenta buubuulingilor, extraterestri dotati cu o inteligenta stralucita, care, odata cu aparitia televiziunii, refuza sa-si mai foloseasca imaginatia transformandu-se in niste fapturi rautacioase si lipsite de sensibilitate; despre cele trei surori "B-36", numite astfel dupa un bombardier de pe planeta Pamant, dintre care cea mai rea e om de stiinta; despre doctorul Schadenfreude, psihiatrul care le interzice pacientilor sa mai rosteasca pronumele "eu", intentionand prin aceasta inedita terapie sa-i elibereze de propriul sine. Urmarind epopeea tragicomica a vietii personajelor, autorul isi reaminteste intamplari din propriul trecut, impanand naratiunea cu mici povestioare moralizatoare, anecdote si comentarii pline de umor si autoironie.

În Albania secolului al XV-lea, războiul bate la uşă. Locuitorii unei cetăţi de hotar şi-au ales soarta. Nu au primit pacea otomană, pe care solia sultanului le-o promitea în schimbul abjurării, iar acum aşteaptă riposta neîntârziată a imperiului. Iar odată cu primăvara, soseşte şi imensa armată turcă, înaintând leneş şi inexorabil spre fortăreaţă. Capitularea, se pare, nu e decât o chestiune de timp. Dar acest timp, infim în durata istoriei, este nesfârşit pentru cei prinşi în încleştarea în care se înfruntă două lumi. Stelele consultate de astrolog rămân tăcute. Imamii prevestesc victoria, iar poetul orb plânge în versuri prăpădul. Unde e adevărul? Ce să scrie cronicarul oştirii? Un lucru e sigur: indiferent de care parte se va înclina balanţa în săptămânile, apoi lunile de asediu apăsător şi de arşiţă, cadenţate de bubuitul înnebunitor al tobelor, şi eroii, şi laşii vor avea aceeaşi soartă tragică.

Ne aflam in anul 1958. Boris Pasternak tocmai a primit Premiul Nobel, iar intreaga lume est-europeana vuieste la aflarea vestii. Pe fondul unor relatii albano-sovietice tot mai reci, un tanar de origine albaneza care studiaza literatura la Institutul Maxim Gorki din Moscova, traieste timpuri confuze si complicate. Indragostit de eterica si fascinanta Lida, naratorul incearca sa-si salveze povestea de iubire, luptand in paralel cu dramele unei istorii tulburi si amenintatoare. Fara a-i dezvalui Lidei, care manifesta o adevarata aversiune fata de ipocrizia viitorilor scriitori ce urmeaza cursurile Institutului, ca are veleitati literare, el isi duce pana la paroxism vina de a nu fi spus adevarul. Aidoma personajului unei legende albaneze, eroul stie ca, odata ce si-a incalcat cuvantul, lucrurile sunt ireversibile si nu pot apuca decat pe un fagas nefast. Intr-o Moscova intunecata, in care siluete neverosimile se profileaza de-a lungul strazilor cufundate intr-o ceata eterna, dragostea si cruzimile istoriei se intalnesc intr-o poveste cu rezonanta mitica.

J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel (2003) pentru literatura, si Fiodor Dostoievski, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Ce au in comun? Un roman, Maestrul din Petersburg, scris de primul despre viata celui de-al doilea. Dostoievski, cel pe care il cunoastem filtrat printr-o sensibilitate contemporana, este aparent un antierou: un barbat intre doua varste, care si-a pierdut credintele tineretii si se indreapta cu pasi repezi spre ruina trupeasca si spirituala. Tocmai acest barbat isi asuma insa elucidarea unui mister cumplit, pe o veche schema a datoriei si paricidului simbolic: moartea fiului sau vitreg, Pavel. Intr-o Rusie violenta si opresiva, aflata in pragul revolutiei, Dostoievski gaseste printre hartiile fiului sau o lista neagra, ceea ce confirma asocierea lui Pavel cu gruparea anarhista Razbunarea Poporului, condusa de oportunistul Nechaev, chiar posibilul ucigas. Un bildungsroman care se deruleaza in sens invers, Maestrul din Petersburg urmareste traseul psihologic al scriitorului care, pe fondul unei stranii si contorsionate povesti de dragoste tarzii, isi descopera fiul preyent prin absenta. Revelatia din final, cand Dostoievski se vede reflectat in ochii fiului sau prin intermediul unor scurte povestiri ale acestuia pe tema paricidului, pune coroana de spini pe fruntea unei civilizatii aflate in pragul descompunerii. Romanul lui Coetzee lanseaza intrebari despre constiinta, luciditate si suferinta intr-un stil nuantat, deloc emfatic, chiar daca sunt filtrate prin mai multe secole literare, fiecare cu raspunsurile lui.

Walter F. Starbuck ar fi putut deveni întruchiparea visului american. Fiu al unor imigranţi săraci care au renunţat la numele est-european Stankiewicz, greu de pronunţat, tânărul a beneficiat de ajutorul unui mare industriaş, care i-a plătit studiile la Harvard. Însă viaţa lui Walter este plină de răsturnări de situaţie şi de paradoxuri, astfel că la senectute acesta se pregăteşte să intre la închisoare. Nu e prima lui condamnare. Walter, mărunt oficial guvernamental, a mai stat în puşcărie şi după scandalul Watergate. Numai că, la scurt timp după eliberare, viaţa îi rezervă o surpriză: o reîntâlneşte pe Mary Kathleen, o iubită din tinereţe, care, deşi fără adăpost şi locuind în subteranele New Yorkului, conduce din umbră omnipotenta şi omniprezenta companie RAMJAC. Iar după moartea ei, Walter, legatar universal al lui Mary Kathleen, va da frâu liber viselor idealiste de demult. Vise pentru care lumea nu e pregătită şi pentru care Walter va trebui până la urmă să plătească...

Fericirea obligatorie confirma in proza ceea ce era, de fapt, stiut: in timpul domniei lui Nicolae Ceausescu, Romania a fost cea mai represiva dintre tarile de dupa Cortina de Fier. Cele patru nuvele din cartea lui Manea sint pline de terifiante descrieri ale chinului cotidian. Din fericire pentru admiratorii literaturii, aceste naratiuni au o gratie salvatoare: satira. In conversatii si comentarii kafkiene, personajele ne transmit ce inseamna sa traiesti in spaima si sa supravietuiesti prin viclenie intr-o dictatura corupta

E complicat și cu sentimentul egiptean al ființei de sex feminin, dacă ființa aterizează în America, după 11 septembrie 2001. O fi ea o domnișoară studioasă și cuvioasă care se duce la Chicago să facă un doctorat în medicină, nu cu alte intenții. Însă cînd o văd că poartă vălul prescris de Coran, vameșii devin brusc mai vigilenți și polițiștii mai bănuitori. Ca în orice țară liberă, dar pățită. Cu sentimentul menționat te descurci greu și la Cairo dacă te pui rău cu regimul președintelui reales de cîte ori vrea el. Sau ajungi scriitorul cel mai bine vîndut din lumea arabă a ultimilor ani, tradus în zeci de limbi străine, ca dentistul-romancier Alaa al-Aswani*.

De unde știe el ce învîrt egiptenii la Chicago? A avut o bursă de studii acolo și, în loc să-și deschidă cabinet în America, s-a întors la el în țară să combată politic și să scrie romane. Egiptenii din exil, dezbinați ca românii pe vremea lui Ceașcă! Unii vor să uite că au crescut la umbra piramidelor și se dau drept americani. Alții mai cîștigă un ban din colaborarea cu serviciile secrete de acasă. Cei care nu-l înghit pe președinte fac și ei cîte un protest în fața ambasadei, sperînd că astfel va prinde curaj și elita intelectuală rămasă la umbra piramidelor.

Agenții acoperiți ai poliției secrete se țin după ei, să le taie pofta de proteste și pe cîte unul reușesc să-l sperie că o va păți ca scriitorul cu gura mare care s-a culcat seara în casa lui de la Paris și a doua zi s-a trezit într-o celulă din Cairo. Altfel, bărbații beau vîrtos, în urma lecturii atente a Coranului, nu ca păcătoșii, și discută aprins despre drepturile omului, egiptean și în general, pînă se iau la bătaie.

Cîte o tînără căsătorită visează la actori de cinema în timp ce se supune supliciilor datoriei conjugale. Iar domnișoara studioasă și cuvioasă cade în păcat cu un tînăr compatriot, doctorand silitor și onanist cu orar fix pînă s-o cunoască. Alaa ăsta, care are la Cairo și un partid de opoziție, nu numai cabinet dentar, o mai ia din cînd în cînd pe arătura pamfletului antiprezidențial. Totuși, dacă Mubarak s-ar duce la el să-și schimbe proteza dentară, cred că i-ar face niște dinți impecabili. Dar ca să-i arate despotului că nu e de acord cu el, nu i-ar lua nici un ban. Dacă nu mă credeți, citiți-i romanul.

Considerat una dintre capodoperele sale, Cripta pentru Boris Davidovici (Grobnica za Borisa Davidoviča, 1969) ii aduce lui Danilo Kis recunoasterea internationala. Alcatuit din sapte povestiri legate intre ele printr-o retea complexa si subtila de relatii, volumul se constituie ca o galerie de portrete de neuitat. Proiectate pe fundalul sumbru al inchisorilor si celulelor de interogatoriu din timpul Revolutiei Ruse sau din perioada stalinista, povestirile lui Danilo Kis aduc in prim-plan personaje tragice si controversate, strivite de arbitrarul justitiei si silite sa comita cele mai josnice acte de tradare. Bazate pe evenimente istorice si marturii de o incontestabila veridicitate, aceste naratiuni de mica intindere reusesc sa transcenda, prin frumusetea si precizia stilului, contextul politic la care se refera, devenind adevarate opere de arta, demne de marea literatura.

Gabriel Garcia Márquez trasează primele linii ale realismului magic, dând naştere unui loc mitic şi legendar: Macondo. Trei personaje din generaţii diferite, trei perspective diferite, aşadar, susţin un monolog interior centrat pe aceeaşi temă: moartea doctorului din sat, personaj incomod şi ciudat. Bătrânul colonel, fiica lui şi nepotul îndeplinesc, la fel ca în Antigona, de unde şi mottoul cărţii, ritualul înmormântării, deşi un sat întreg se împotriveşte.

Pendulul lui Foucault e un megaroman, elaborat cu ingeniozitate inginereasca, in care misterul ia nastere printr-o banala intimplare, cind trei redactori ai unei edituri de texte ezoterice (deci toti trei minuitori de semne lingvistice), citind „cifrat“ o „nota de spalatoreasa“, construiesc, printr-un pur joc intelectual, ipoteza misterioasa a unui Complot (Plan) urias, initiat de Cavalerii Templieri (dupa dizolvarea Ordinului de catre regele Frantei) pentru pastrarea in custodie a Secretului absolut (a Punctului Fix) al cunoasterii si al puterii. Tot jocul porneste de la faptul ca lui Casaubon (autor al unei teze de licenta despre Templieri) i se prezinta un manuscris delirant pe aceasta tema. Impreuna cu ceilalti doi redactori, Belbo (care devine protagonistul aventurii) si Diotallevi (descifrator al Cabalei), Casaubon intra in virtejul semiozei (toate permutarile combinatorii pentru a umple golurile Planului), „virtej“ ce creste gigantic, si de la un anumit punct incolo, nu mai poate fi dominat de initiatorii lui. Cuvintele (semnele) se razbuna chiar pe cei care le manevreaza, in momentul in care acestia transforma jocul combinatoriu in scop in sine.

Intre doua inghitituri de bere, unchiul Rupert a fost de parere ca toti astia din gherila trebuiau trimisi in Siberia, sa vedem daca o sa le placa, ca pina acum nimeni n-a sarit peste zidul Berlinului ca sa plece la comunisti, ci doar ca sa scape de rosii, ce sa mai zicem de Cuba, n-au nici macar hirtie de closet si sa nu-mi vina mie cu sanatatea, educatia, sportul si alte aiureli din astea, ca in definitiv toate astea nu folosesc la nimic cind trebuie sa te stergi la fund.

Prin dragoste, o femeie salveaza de la moarte un indian otravit de veninul unui sarpe. Din aceasta pasiune tamaduitoare se va naste Eva, botezata astfel ca sa iubeasca viata. Orfana de mica, Eva isi croieste un drum presarat cu lacrimi, dar si cu miracolele pe care le pot face dragostea si bunatatea. Destinul ei si al tovarasilor ei de calatorie se intretes in tapiseria complicata si multicolora a istoriei sud-americane, iar vocea Evei Luna deapana, cu nostalgie si umor, povestea fascinanta a unei femei pe care viata a iubit-o.

Planeta domnului Sammler este un roman de un intelectualism feroce, lipsit de orice sentimentalisme, o chintesenta a prozei lui Bellow: lumea vazuta de o constiinta lucida si rafinata, lipsita de menajamente, dar nu si de compasiune.

Personajul central al cartii, Artur Sammler – trecut de saptezeci de ani, supravietuitor al Holocaustului, obosit de existenta, dar studiind curios si intens lumea cu „ochiu-i stufos” –, mediteaza incisiv asupra civili za tiei, conditiei umane si culturii de masa a timpului sau. Intelectual polonezo-oxfordian, subtilul Sammler isi resimte ironic inutilitatea si fragilitatea, prins cum e intre oameni innebuniti de promisiunile viitorului. Ochiul sau de ciclop observa in profunzime degradarea conditiei umane, dar si suferinta ce se perpetueaza dincolo de luxul si confortul prosperitatii.

„Planeta domnului Sammler este, in egala masura, un testament literar si o profetie.” (Chicago Sun-Times)

„Saul Bellow este cel mai important scriitor de limba engleza din cea de-a doua jumatate a secolului XX. Opera lui este perena si, in acelasi timp, nemilos de contemporana.” (Sunday Times)