Constituit dintr-o singura fraza, in care naratorul relateaza intimplari din Vestul Salbatic, acesta descrie o atmosfera, o lume si o galerie de personaje absolut impresionante. Evenimentele descrise in carte se petrec in jurul orasului Tomistón (Tombstone) si ele sint in mare parte reale – ca, de exemplu, batalia de la O.K. Corral, la care au participat, printre altii, faimosii Wyatt Earp si Doc Holliday. Asprimea limbajului utilizat de Cela corespunde duritatii lumii descrise in roman, o lume populata de emigranti saraci, ucigasi, violatori, prostituate, oameni de toate rasele si categoriile sociale, ce lupta pentru supravietuire. Peste intreg sirul de povesti sordide si apasatoare planeaza insa, reiterate permanent, speranta mintuirii si o intelegere omeneasca fata de pacatele lumii.

Un copil dulce, o sfîntă în felul ei – astfel o caracterizează pe Şoşa un personaj din roman. Deşi nu pe deplin dezvoltată somatic şi psihic, ea impresionează profund prin candoarea ei plină de farmec, mereu împletită cu sclipiri de sensibilitate, bunătate şi inteligenţă. Şoşa devine soţia unui tînăr scriitor – e o regăsire după emoţionanta lor prietenie din copilărie. Pentru ea căsnicia reprezintă o împlinire mult visată, iar pentru dînsul o replică la legăturile sentimentale de pînă atunci, marcate de îndoieli şi crize. Pentru amîndoi – un refugiu în faţa gravelor ameninţări care pîndeau lumea în deceniul al patrulea al secolului trecut. Va fi, însă, un refugiu de scurtă durată. Firul epic îi oferă lui Isaac Bashevis-Singer prilejul de a reflecta – ca de altfel, în întreaga sa operă – asupra destinului uman în eternul său balans între viaţă ţi moarte, între divin şi demonic.

Naratorul, plecat in regiunea Arhanghelsk, pe malul Marii Albe, pentru un reportaj despre obiceiurile locale, spera sa afle acolo un concentrat caricatural al epocii sovietice. Se trezeste insa proiectat intr-un tinut atemporal, plin de amintiri si de rituri de neinteles. Nu in ultimul rind, tinarul descopera ruinele marelui vis colectivist, dar si germenii prabusirii imperiului. Personajul cel mai pregnant in acest tinut de dincolo de timp este Vera, o Penelopa prizoniera a juramintului fata de iubitul plecat la razboi in 1945 si niciodata revenit la logodnica sa. Intre Vera, care pentru vesnica sa asteptare abandonase o stralucita cariera universitara, si narator se leaga o relatie pura si luminoasa, bazata pe acelasi imbold: asteptarea celuilalt.

Prin fata cititorului se perinda cavaleristi (comandanti, comisari, simpli soldati), tarani, clerici, hoti, negustori, cu totii plini de viata, departe de orice schematism si ostentatie. Prin intermediul unor scrisori trimise de pe front, al unor frinturi din zilele de groaza, de acalmie ori de pregatire de lupta, dar si prin decuparea unor scene de viata din mediul evreiesc ori din propriul trecut, autorul se descopera ca pictor ce poate cuprinde in citeva trasaturi de penel, subtil, comic si tragic, destine si intelepciune, omenescul din om.

Impregnate de atmosfera sufocanta a mediului burghez provincial de la inceputul secolului XX si de ambianta specifica regiunilor bordeleze, cele doua romane reunite in acest volum realizeaza cronica unor familii dezbinate de ura, ipocrizie si cupiditate. Sprijinindu-se pe temelii extrem de fragile – precum interesul material, dorinta de a urca pe scara sociala sau incercarea de a se sustrage influentei unei mame dominatoare –, familiile se dezintegreaza treptat din cauza incompatibilitatii si tensiunilor dintre soti, lasind in urma suflete pline de amaraciune, frustrari si ranchiuna. Mauriac descrie cu o intensitate dureroasa si cu o fina intuitie psihologica drama existentiala a personajelor sale, schitind tabloul exemplar al unei lumi obtuze si sufocante, in care familia este izolata si destinata inca de la inceput destramarii.

Romanele In ajun si Fum, desi le desparte in timp un interval de sapte ani, au drept fundal prezentul imediat, anii premer­gatori si urmatori infaptuirii acelui moment crucial care a culminat cu abolirea iobagiei (1861). Schimbarea vechilor rinduieli si „triumful democratismului asupra aristocratiei”, dupa insasi expresia autorului, orienta­rea Rusiei pe calea progresului potrivit mode­lului occidental constituiau probleme existentiale in jurul carora se desfasurau disputele acerbe dintre intelec­tualii reformatori si raznocinti; ele sint lesne recognoscibile in canavaua acestor romane, ca si a celor care au urmat.

Aflate in pragul tineretii sau al maturitatii, eroinele povestirilor lui Ahdaf Soueif sint legate intre ele prin dificultatile pe care le intimpina in incercarea de a concilia doua lumi, doua mentalitati, doua moduri de a simti si de a iubi total diferite. Prinse in virtejul confruntarilor dintre cunoscut si necunoscut, modernitate si traditie, dintre visele adolescentine de libertate si sentimentele de datorie filiala, personajele sale isi construiesc din amintirile locurilor, chipurilor si momentelor dragi un paradis unic, imaginar, in care se simt cu adevarat acasa.

Gunter Grass realizeaza cu iscusinta unui virtuoz al penelului tabloul monumental al secolului XX, zugravindu‑l in intreaga sa grandoare si oroare. Atribuite unor naratori anonimi apartinind unui spectru larg al societatii germane, fiecare dintre cele o suta de povestiri cuprinse in volumul Secolul meu reprezinta un detaliu surprinzator si fascinant. Fie ca vorbesc despre aparitia radioului si a televiziunii, cele doua razboaie mondiale si perioadele de criza economica ce le‑au urmat, Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, marci germane reprezentative precum Volkswagen, Adidas sau Puma, intilnirea epocala dintre Martin Heidegger si Paul Celan, scindarea Germaniei si caderea Zidului Berlinului, despre poluare, grupari teroriste sau criza paternitatii in epoca clonarii, povestirile sale surprind cu un realism impresionant evolutia societatii germane de‑a lungul perioadei cuprinse intre anii 1900 si 2000. Diversitatea de voci narative distincte ce se contopesc intr‑un intreg armonios, creind impresia unei simfonii corale, reliefeaza legatura indisolubila dintre istorie si identitatea personala.

La saizeci si patru de ani, Sabbath inca este certaret ca o soacra si libidinos ca in tinerete. Acum, dupa moartea amantei sale – un spirit liber a carui imaginatie erotica o intrecea chiar si pe a lui –, Mickey Sabbath incepe calatoria spirituala a vietii, menita sa-l faca sa-si inteleaga mai bine nastrusniciile trecutului.

Tsukuru are 36 de ani si multe, multe amintiri, care nu-l lasa sa-si traiasca prezentul. Gindurile il poarta adesea la o gasca aventuroasa din liceu, in care fiecare membru avea, in loc de nume, o culoare: fetele erau Neagra si Dalba, iar baietii Albastru si Rosu. Al treilea baiat din gasca era el, Tsukuru, omul fara de culoare, al carui nume inseamna „cel care face”. Tsukuru are 36 de ani, este inginer si are un vis: sa construiasca gari. Are insa si o nefericire: se vede pe sine ca pe un vas fara continut, parasit de toti din pricina golului sau launtric. El isi traieste viata in singuratate pina in momentul in care o cunoaste pe Sara. Ea il asculta, ii afla nefericirile si incearca sa-l ajute, indemnindu-l sa plece in cautarea prietenilor din liceu si sa se-mpace cu ei. Abia apoi se va intoarce la ea si o va iubi si va fi fericit.

Pe planeta e loc suficient pentru toate tipurile de complexati. Insa Laurence Passmore face figura aparte. Drama lui, daca drama e, consta in neputinta de a fi multumit, oricit de bine i-ar merge. Confortul material, stabilitatea si relativa faima mediatica nu inseamna nimic daca nu-i alina durerea de genunchi. Iar daca nu mai exista solutii, ramin oricum terapiile. Poti sa-ti rezolvi prin ele tot ceea ce viata iti refuza. Sau cel putin poti s-o crezi. In plus, sint terapii care – exploatate cum trebuie – te scot din universul strimt al orasului si te transforma intr-un picaro modern, capabil sa bata lumea in lung si-n lat doar ca sa afle raspunsul la o intrebare simpla

Ximen Nao, un ţăran înstărit din China, este ucis în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus pe nedrept la cazne, ţipetele lui indignate îl exasperează pînă şi pe regele Yama, stăpînul tărîmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-şi revedea gospodăria şi a îndrepta răul ce i s-a făcut, Ximen trebuie să parcurgă un şir de reîncarnări, potrivit învăţăturilor budiste: mai întîi măgar, apoi vită de povară, porc, cîine şi maimuţă, vreme de zeci de ani, doar la urmă avînd şansa de a renaşte ca om. Trăind sub felurite înfăţişări alături de familia lui, Ximen este cronicarul unei jumătăţi de secol din viaţa ţinutului său natal. Avatarurile lui Ximen însoţesc metamorfoze istorice ample, tragice, dar şi comice în acelaşi timp, iar durerile şi bucuriile omeneşti la care este martor alcătuiesc o epopee sublim umană.

Respectind ultima dorinta a mamei, clanul Burden se indreapta spre Jefferson, locul ei de bastina, pentru a o ingropa. Calatoria, plina de evenimente neprevazute si incarcate de simbolism, dureaza noua zile. Tot ce li se intimpla celor din clanul Burden pe drumul spre cimitirul din Jefferson, capitala comitatului Yoknapatawpha, are valoare simbolica. In primul rand, simbolic este faptul ca acest sir de peripetii, cu o mama moarta, vreme de noua zile, reprezinta nu numai un sacrilegiu, ci si o terifianta reflectare distorsionata a insesi imaginii maternitatii, implinite dupa noua luni de sarcina.

Un oraş zguduit de conflicte, Ierusalimul anului 1947, în Palestina aflată la finalul mandatului britanic. Un băiat de doisprezece ani, cu o imaginaţie fără limite şi o inteligenţă sclipitoare, doi părinţi anxioşi, măcinaţi de temeri, unici supravieţuitori ai familiilor lor ucise în lagărele de concentrare din Europa, şi un soldat englez captiv într-un conflict pe care-l dezaprobă. Amos Oz adună toate aceste elemente şi le plasează într-un context istoric complex, reuşind să creeze o poveste captivantă, scrisă cu mult umor şi o sinceritate fascinantă.

Povestit din perspectiva copilului Andi, băiatul unui evreu hăituit de nazişti şi de propriii demoni, Grădina, cenuşa este o scufundare în apele memoriei, în care naratorul îşi recompune copilăria ca din fragmentele unei oglinzi sfărîmate: descoperirea faptului că oamenii sunt muritori, misterul somnului, sexualitatea precoce, strădania de a înţelege misterioasa figură a tatălui său dispărut care nu a încetat niciodată să-l obsedeze.

Un inventator care descoperă o legătură directă cu tot ce-i mai rău în oameni, un consilier în probleme de crimă, un hipnotizator care trece oamenii de cealaltă parte a oglinzilor, un univers kakfian de clădiri numerotate ca emblemă a destinului unui funcţionar profund nefericit, o civilizaţie a furnicilor inteligente care anticipează viitorul omenirii... paisprezece povestiri inedite, lumi fictive care pot fi savurate ca tot atîtea ferestre întredeschise către fantastic, ironie şi umanism.

Şefii, primul dintre cele doua volume cuprinse în Băieţii şi alte povestiri, a fost publicat pentru întîia oară în urmă cu 50 de ani, marcînd debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor şase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunţă o perspectivă aparte în contextul literaturii sud-americane, identificată adesea cu realismul de tip magic. Povestirea Băieţii, scrisă un deceniu mai tîrziu, e un punct de cotitură: violenţa e aici mai insidioasă şi nu mai ţine atît de un tacit „cod“ al onoarei şi al machismului, ca în povestirile şi romanele de pînă în 1967, cît, mai degrabă, de însăşi regula jocului.

O colectie de 14 povestiri, unite prin atmosfera sumbra si amestecul de proza lirica si impre­sionism. Desi inclinat sa scrie romane fluviu, asemeni mento­rului sau, Proust, Thomas Wolfe a reusit sa slefuiasca 14 bijuterii, adeva­rate tururi de forta stilistica. Acest volum l-a facut pe Faulkner sa-l considere cel mai mare scriitor ame­rican in viata si i-a in­fluentat atit pe Jack Kerouac, cit si pe Philip Roth. Povestirile descriu o lume lipsita de orice spe­ranta, unde singura certitudine este moartea.

Intr-o lume in care grija parintilor pentru copii ajunge sa ii indeparteze sufleteste de acestia, romanul Tatal celuilalt copil reaminteste un lucru fara de care orice efort, oricit de bine intentionat, e in van: sa te arati preocupat nu inseamna sa fii mihnit ori sa descoperi lipsuri si ciudatenii pe care sa vrei cu orice pret sa le repari, ci sa arati incredere si sa te porti cu intelegere. Cu iubire. Ceva atit de simplu si atit de fragil... Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul unei introspectii asupra copilariei sale, marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Romanul contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii, iar sentimentele de neimplinire care o macina ii umbresc viata de familie. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau.

O poveste cutremuratoare despre ocupatie, rezistenta si colaborationism care se petrece intr-o Estonie devastata de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Romanul urmareste destinele sinuoase a trei personaje aruncate fara veste in aceasta lume haotica: Roland, un luptator pentru independenta principial; varul lui, Edgar, pregatit sa faca aproape orice pentru a-si ascunde secretele si a-si pastra relatiile cu puternicii zilei; si sotia lui Edgar, Juudit, care este sfisiata intre iubirea pentru un ofiter german, teama de a se intoarce la casnicia ei nefericita si neconsumata si relatia cu idealistul Roland.

Raul absolut, personificat de nimeni altul decit Adolf Hitler, este infatisat inca dinainte de a se fi nascut. Aceasta cronica mai putin obisnuita urmareste copilaria celui mai detestat personaj al secolului XX, incredintat inca din fasa lui Dieter, un diavol ucenic aflat sub directa indrumare a Maestrului Satan. Rod al unei relatii incestuoase, micul Adolf (pe numele de alint Adi) dezvolta de timpuriu o adevarata obsesie pentru materiile fecale, egalata doar de fascinatia pentru putere, cultul aproape religios al propriei personalitati si capacitatea de a domina orice persoana cu care intra in contact.

Georgian Nicolau este un tinar promitator: elev fruntas al Liceului Militar din Campina, admirat de colegi si apreciat de profesori, isi doreste cu ardoare o cariera de ofiter. Aceasta l-ar ajuta sa se rupa de trecutul sau, de colonia de tigani din care provine si de casa mizera in care au ramas mama si fratii sai. Nimeni nu-i stie secretul si nici nu-l poate banui, caci Georgian are tenul deschis la culoare si ochi albastri si, in plus, si-a inventat un trecut de roman. Iar visul i se indeplineste. Georgian urca pe scara ierarhica, participa la cucerirea Odessei si ajunge chiar un apropiat al idolului sau, maresalul Antonescu. Insa trecutul pe care s-a straduit atit de mult sa-l ascunda il ajunge din urma cind mama si sora sa sint deportate in Transnistria, impreuna cu multi alti tigani, din ordinul maresalului. Atunci Georgian va trebui sa ia o decizie, iar viata lui isi va schimba cursul odata cu istoria.

O autobiografie fictiva care povesteste viata unui ucigas aflat in spatele gratiilor, in asteptarea condamnarii la moarte. Pascual Duarte este un criminal singeros, dar si o victima a unui mediu social distructiv, iar viata sa reflecta realitatea cruda a Spaniei rurale din timpul dictaturii franchiste.

Mendel Singer este un dascal de tara, un evreu rus care-si cistiga traiul lamurindu-le copiilor din satul sau invataturile Torei si literele alfabetului. Mendel se roaga in fiecare zi, urmeaza indeaproape cuvintul Domnului si ocoleste cu incapatinare sfatul rabinului. Mendel, precum Iov, personajul biblic, are o familie numeroasa: doi baieti amenintati sa fie luati in armata, un mezin bolnav, de care mama nu se mai poate desparti, si o fata de maritat, Miriam, care e pe cale sa aduca afurisenia asupra familiei indragostindu-se, culmea necuviintei, de-un cazac. Cind, fugind de armata, unul dintre baieti descopera tarimul american, speranta incepe sa renasca in sufletul lui Mendel. America este salvarea de la rusine, de la saracie, este locul binecuvintat de Dumnezeu unde soarta robului sau se va schimba. Pretul visatei fericiri este o lunga calatorie, in care raiul atit de rivnit capata fete neasteptate, greu de inchipuit.

Poveste de o simplitate clasica, nascuta dintr-o legenda mexicana, Perla exploreaza secretele firii umane, adincurile intunecate ale raului si luminoasele posibilitati ale iubirii.

In pragul pensiei, Silk Coleman, profesor de limbi clasice, acuzat de a fi emis afirmatii rasiste la adresa studentilor sai, prefera sa demisioneze decit sa faca public secretul care l-ar putea dezvinovati. In timp ce afacerea Lewinski tine primele pagini ale ziarelor, scriitorul Nathan Zuckerman, prieten al lui Coleman, descopera in spatele vietii asezate a acestuia din urma un trecut misterios si un prezent nu mai putin tulburator: asumarea unei false identitati evreiesti si relatia cu senzuala Faunia, femeie de serviciu cu treizeci de ani mai tinara decit el.

Pe 16 septembrie 1943, în Gjirokastra ocupată de trupele naziste, doctorul Gurameto îl primeşte într-o seară la masă pe colonelul Fritz von Schwabe, decorat cu Crucea de Fier, pe care îl cunoaşte, se pare, din vremea studenţiei. În urma acestei cine, armata germană îi eliberează pe localnicii luaţi ostatici, printre aceştia numărându-se şi un evreu. În aparenţă, nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în timpul acelei cine, ce s-a vorbit, dacă doctorul Gurameto e un erou ori un trădător, şi nici măcar dacă Fritz von Schwabe este cu adevărat cine pretinde că este. Însă zece ani mai târziu, când Stalin declanşează persecuţia împotriva medicilor, trecutul este dezgropat, iar Gjirokastra devine teatrul tragic al unei anchete absurde, care, în loc să desluşească enigmele trecutului recent, dezgroapă şi altele, străvechi.

Totul e camuflat la inceput in povestea obisnuita a unei casnicii: desi o iubeste pe sotia lui, Lucho n-o intelege prea bine. Dupa o mai lunga absenta, ea se intoarce acasa profund schimbata. Se intimpla insa ca o schimbare in bine sa fie resimtita foarte rau de cei din jur. Romanul este scrisoarea prin care barbatui cere ajutor. In tonul lui de o inimitabila candoare, se strecoara incetul cu incetul banuieli pe care nu e usor sa le exprimi fara sa fii considerat nebun.