Pe 16 septembrie 1943, în Gjirokastra ocupată de trupele naziste, doctorul Gurameto îl primeşte într-o seară la masă pe colonelul Fritz von Schwabe, decorat cu Crucea de Fier, pe care îl cunoaşte, se pare, din vremea studenţiei. În urma acestei cine, armata germană îi eliberează pe localnicii luaţi ostatici, printre aceştia numărându-se şi un evreu. În aparenţă, nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în timpul acelei cine, ce s-a vorbit, dacă doctorul Gurameto e un erou ori un trădător, şi nici măcar dacă Fritz von Schwabe este cu adevărat cine pretinde că este. Însă zece ani mai târziu, când Stalin declanşează persecuţia împotriva medicilor, trecutul este dezgropat, iar Gjirokastra devine teatrul tragic al unei anchete absurde, care, în loc să desluşească enigmele trecutului recent, dezgroapă şi altele, străvechi.

Totul e camuflat la inceput in povestea obisnuita a unei casnicii: desi o iubeste pe sotia lui, Lucho n-o intelege prea bine. Dupa o mai lunga absenta, ea se intoarce acasa profund schimbata. Se intimpla insa ca o schimbare in bine sa fie resimtita foarte rau de cei din jur. Romanul este scrisoarea prin care barbatui cere ajutor. In tonul lui de o inimitabila candoare, se strecoara incetul cu incetul banuieli pe care nu e usor sa le exprimi fara sa fii considerat nebun.

Povestea unei călătorii dintr-un loc în altul, din colonia britanică Trinidad în vechea Anglie, dintr-o stare de spirit în alta. Cel mai autobiografic roman al lui Naipaul. Până şi cele mai neînsemnate momente, cum ar fi concedierea unui grădinar sau moartea unui ţăran, capătă profunzime. Naipaul surprinde astfel imaginea globală a lumii vechi, aflată acum într-un proces de continuă transformare, datorită „progresului“. Un roman emoţionant şi frumos, povestit cu multă demnitate, compasiune şi candoare.

Calatori in timp, o femeie si un barbat. Muzica e cea care ii apropie, cea care ii ajuta sa se intilneasca din cind in cind, sa se recunoasca intotdeauna. Iubesc muzica, se iubesc. Aplauze, sali pline. El, Gabriel Atlan–Ferrara, dirijorul, ea, Inez, vocea. Bagheta lui si cintecul ei sunt magice: supun timpul. Muzica e viata, istorie, poveste: nastere, moarte, razboi, cruzime, ura, extaz, liniste, tipat, vraja, dorinta, promisiune, damnatiune si mintuire.

Ahmad -- un adolescent american provenind dintr-o familie mixta destramata (mama e de origine irlandeza, iar tatal egiptean si-a parasit familia la scurt timp dupa nasterea fiului), devine adept al Islamului la doar unsprezece ani. E hotarat sa urmeze "Calea cea Dreapta", dar se simte amenintat de hedonismul si materialismul orasului in care traieste, un satelit al New Yorkului, devastat de recesiune. Nimeni nu il poate abate pe Ahmad de la drumul ales, nici mama lui, o femeie ce nu poate suplini, oricat de mult si-ar dori-o, absenta tatalui, nici dezabuzatul profesor Jack Levy, care incearca sa ii deschida adolescentului ochii asupra sanselor lui de viitor, nici frivola, dar fragila Joryleen, colega lui de clasa. Iar acest drum il poate duce spre nimicire si moarte, caci Ahmad va fi atras intr-un complot monstruos.

Pustiind Coasta Cubei si a Americii si revarsind teroare oriunde ii este rostit numele, Henry Morgan e minat de o dorinta de glorie si putere fara hotar, fiind ruinat, in cele din urma, de cele doua mari si mistuitoare pasiuni ale sale: sa cucereasca inima frumoasei La Santa Roja si sa puna stapinire pe Panama, smulgind „cupa de aur“ din miinile spaniolilor. In acelasi timp, romanul lui John Steinbeck este si un loc al fanteziei capricioase, in care vrajitorul Merlin il poate indruma pe Henry Morgan, iar cautarea Graalului din legendele arthuriene poate inspira o poveste plasata in secolul al XVII‑lea, in Marea Caraibilor.

O carte autobiografică şi un portret insolit al Chinei contemporane. Evenimentele majore din istoria recentă, precum revoluţia culturală, revolta studenţească sau războiul cu Vietnamul se disting pe fondul istorioarelor viu colorate şi pline de haz din Gaomi, provincia natală a lui Mo Yan.

In vara anului 1950, Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurti la pantaloni lungi. Petrecerile se tin lant in cartierul Miraflores din Lima, iar viata este traita in ritm de mambo. Pana cand Ricardo se indragosteste de Lily. Pentru totdeauna. O pierde si o regaseste, mereu sub alt nume, in scenarii variate: Lima burgheza, apoi Parisul revolutionar al anilor '60, Londra hippy din '70, Japonia moderna. El este "baiatul bun", care viseaza sa traiasca la Paris si crede ca intalnirile lor tin de destin. Ea este "fata rea", o aventuriera calculata, care crede ca intalnirile lor tin doar de hazard.

Liniile ne vorbesc despre imperfecţiunile memoriei pe care adultul o preia de la copilul din el, despre lucrurile mici şi umbrele profunde proiectate de acestea, despre penumbra din două moduri de a iubi – neîmplinit şi neîmpărtăşit. Liniile de umbră sunt graniţe pe o hartă, trasată în ansamblu, la scara istoriei şi a geografiei, şi în detaliu, la scara destinului personal, trăit cu superficialitate de femeie şi cu eroism de bărbat, sau invers. Liniile sunt fire invizibile ale evenimentelor politice, fixând vieţile personale în insectarul lor. Liniile sondează urmările terifiante ale intenţiilor bune, efectul de domino al gesturilor eroice, eşecul celor ce refuză să-şi joace rolul de pion pe scena realităţii. Liniile acestei cărţi sunt operaţii pe cord deschis.

Padurea norvegiana are ca punct de plecare melodia Norwegian Wood a formatiei Beatles, melodie pe care protagonistul Toru Watanabe o asculta in timp ce avionul se pregateste sa aterizeze pe aeroportul Hamburg si care ii trezeste amintiri dureroase legate de evenimente petrecute cu optsprezece ani in urma cind, la fel ca in cintecul amintit, a avut senzatia de izolare si singuratate: Naoko s-a spinzurat in padurea intunecata din preajma sanatoriului, cei apropiati l-au parasit si „cind m-am trezit, eram singur”.

Sa gasesti in burta fiecarei intamplari banale o aventura neobisnuita, in care e o alta aventura stranie, in care se ascunde o mica aventura fantastica, pe modelul papusilor rusesti... Dar si invers: sa gasesti intr-o mare aventura fantastica o intamplare stranie, in burta careia se afla mica papusa tare si indestructibila a realitatii banale. Acesta e jocul propus de Adolfo Bioy Casares si de aici vine puterea de convingere a povestirilor lui, in care personajele par a fi trait cat se poate de banal neobisnuitul, straniul si fantasticul. Acestea stau la panda cand te duci la o cabana ca sa te refaci dupa o hepatita, cand te indragostesti, cand pleci intr-o calatorie, cand in blocul in care locuiesti se simte un miros dubios.

Dupa o recluziune autoimpusa de 11 ani intr-o zona muntoasa, unde traia ferit de zarva lumii, scriitorul Nathan Zuckerman revine in New York pentru o operatie chirurgicala minora. Numai ca, odata intors in orasul tineretii sale, vede cum trecutul si prezentul navalesc peste el. Mai intii o va intilni pe imbatrinita Amy Bellette, iubita si muza lui E.I. Lonoff, un scriitor mort, al carui discipol fusese odinioara insusi Zuckerman. Apoi, raspunzind unui anunt din ziar al unui cuplu de tineri scriitori ce vor sa faca un schimb de locuinta, Zuckerman o va cunoaste pe Jamie Logan, de care se indragosteste in taina. Mai mult, prin intermediul lui Jamie si al perechii sale, il va intilni pe Richard Kliman, un insolent absolvent de Harvard care lucreaza la o biografie a lui E.I. Lonoff si vrea sa descopere marele secret al acestui prozator uitat. Cele trei fire narative, semnificind moartea, iubirea si scrisul, se impletesc intr-o poveste captivanta, conturata de mina sigura a unuia din marii scriitori contemporani ai planetei.

Tinarul inginer Ben Despina, angajat intr-un institut de proiectare din orasul natal in care a revenit dupa absolvirea studiilor, incearca sa se adapteze atit cerintelor profesionale, cit si atmosferei provinciale larvare. Interiorizat, de o sensibilitate extrema, el resimte impactul cu realitatea ca pe o perpetua agresiune, in care o include si pe mama sa, excesiv de protectoare si anxioasa. Incearca sa regaseasca dialogul cu fostii colegi si prieteni, Dinu Drogeanu si Filip, anihilati de mediocritatea cotidianului socialist, sau sa inteleaga subtila psihologie a directorului Voinea, promotorul unei perverse teorii a adaptabilitatii abil manipulate. Atitudinea contradictorie a inginerului fata de propriile aspiratii inalte, jumatatile de masura si ezitarile nasc situatii echivoce, cum ar fi bizarul triunghi amoros pe care il formeaza cu Alina, fosta sa iubita, si Marcel Senic, sotul acesteia, simultan cu fascinatia erotica fata de juvenila fiica a sefului Securitatii locale sau dialogurile nocturne si imaginare cu mari eroi ai literaturii, al caror interlocutor nu a incetat sa se considere. „Daca vrem, lichea. Daca vrem, baiat bun” este diagnosticul pus de doctorul Senic nu atit contemplativului Ben, cit, mai ales, colegilor sai de serviciu, de care eroul romanului se va desparti in cele din urma, plonjind in necunoscutul unui viitor incert.

Raportul unui condamnat pe viata care reuseste sa evadeze si se refugiaza pe o insula pustie. Aici noul Robinson descopera un fel de hotel si isi da seama cu spaima ca, de fapt, si insula lui e locuita. Cine sunt ciudatii locuitori ai hotelului care par sa nu-l poata vedea pe evadat? Cine e Faustine, femeia care il asculta fara sa-i raspunda?

Poate ca cea mai interesanta figura a acestei povesti nu e Diana, actrita, „zeita“ careia ii e dedicat romanul, ci naratorul. Pentru ca nu se face deloc simpatic de-a lungul povestii pe care o spune, iesind astfel din seria celor care se magulesc cand spun „eu“. Isi da singur seama ca, cu cat jura ca nu se amesteca in politica, cu atat se amesteca politica in el, ca ramane de stanga desi pretinde ca refuza maniheismele, ca incearca sa justifice sexul prin literatura si literatura prin sex si ca gelozia e ca o viata secreta si urata dinauntrul vietii proprii.

La 14 februarie 1989, de Ziua indragostitilor, Salman Rushdie a fost sunat de un jurnalist de la BBC, care i-a spus ca fusese „condamnat la moarte” de ayatollahul Khomeini. Atunci a auzit pentru prima data cuvintul fatwa. Ce crima comisese? Era autorul romanului intitulat Versetele satanice, acuzat de a fi fost „impotriva Islamului, a profetului si a Coranului”. Asa incepe aventura extraordinara prin care un scriitor a fost obligat sa intre in subterana, sa se mute in permanenta dintr-o casa in alta, sub protectia echipelor inarmate de politie. I s-a cerut sa aleaga un pseudonim pe care politia sa-l poata folosi. S-a gindit la scriitorii lui preferati si la diverse combinatii intre numele lor; atunci i-a venit ideea: Conrad si Cehov – Joseph Anton. Cum traiesc un scriitor si familia sa cu amenintarea mortii deasupra capului, mai bine de noua ani? Cum poate acel om sa-si vada de scris? Cum se indragosteste el si, mai ales, cum ii trece? Cum ii modeleaza disperarea actiunile si gindurile, ce anume il impiedica sa-si indeplineasca destinul, cum invata sa-si infrunte dusmanii? In extraordinarele memorii pe care le avem in fata, Salman Rushdie spune pentru prima data aceasta poveste: povestea uneia dintre cele mai importante batalii date pentru libertatea cuvintului in vremurile noastre. El vorbeste despre realitatea, citeodata intunecata, citeodata amuzanta, a convietuirii cu politisti inarmati, despre legaturile strinse care s-au format intre el si cei care-l protejau, despre lupta lui pentru a obtine intelegerea si sprijinul guvernelor, ale sefilor de agentii de securitate, ale directorilor de editura, ale jurnalistilor si ale celorlalti scriitori si, in fine, despre cum si-a recistigat libertatea.

Onoare este o poveste zguduitoare despre crima, iubire si familie, care se intinde pe trei generatii, urmarindu-si personajele in locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de linga Eufrat, galagiosul si exoticul Istanbul, ploioasa Londra. Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic. Onoare este in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani. Shafak abordeaza in cel mai recent roman al ei o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.

Roth scrie o poveste despre impulsurile rebele ale adolescentei, cind (dupa cum spune chiar unul dintre personaje) deciziile cele mai banale pot avea consecinte dintre cele mai disproportionate. Este si vina epocii istorice in care evolueaza personajul principal, tinarul Marcus Messner, fiul unui macelar kosher din Newark: anii razboiului din Coreea, razboi in care mor zeci de mii de tineri americani. Din pricina unor certuri cu tatal sau, Marcus isi cauta un refugiu cit mai indepartat de casa si astfel ajunge student la conservatorul colegiu din Winesburg, Ohio, unde se confrunta cu tentatiile si conflictele specifice virstei sale. Pe parcurs, cum indignarea si revolta lui sporesc, Marcus ajunge sa fie amenintat cu exmatricularea – ceea ce ar insemna automat recrutarea in armata si expedierea pe front, la o moarte aproape sigura.

Bernard Walsh, un teolog agnostic a carui educatie s-a inchegat in ceturile Rummidge-ului, manifesta un interes pur profesional pentru Paradis. De aceea deplasarea in Hawaii nu pare cu nici un chip vacanta vietii. Sosit la destinatie cu un scop trist – incurajarea unei matusi muribunde – tinarul descopera lucruri la care nici n-ar fi putut visa acasa. Cu o calauza de nadejde, intr-un mediu exotic, tinarul schimba anteriul pe camasa inflorata si rugaciunile pe schiul nautic, invatind catehismul dragostei cu ochii larg deschisi catre lume.

Pornind de la un pretext literar (manuscrisul Rubaiatelor lui Omar Khayyam, cunoscutul poet persan), Amin Maalouf reconstruieste, in Samarkand, un univers exotic de o frumusete tulburatoare, populat cu personaje coborite parca din O mie si una de nopti: Omar Khayyam insusi, o personalitate remarcabila a acelor timpuri, poet, matematician si astronom stralucit, vizirul Nizam al-Mulk, ale carui teorii politice anticipeaza Principele lui Machiavelli, si Hasan Sabbah, al carui fanatism religios este egalat numai de indirjirea cu care isi conduce spre victorie grupul de asasini refugiat intr-o fortareata de pe culmile muntelui Alamut. Aceasta lume pierduta este readusa la viata cu aproape un mileniu mai tirziu, sub privirea unui cercetator aflat in cautarea manuscrisului pierdut.

Soareci si oameni este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.

Un actor ale carui performante artistice, odata inegalabile, au inceput sa-si piarda din stralucire incearca sa-si recapete fortele si tineretea sufleteasca in bratele unei femei – o tragedie pur cehoviana.

Romanul Sot si sotie aduce in prim-plan problemele unui cuplu format inca din perioada adolescentei. Protagonistii, Udi si Naama, sint doi oameni care au crescut unul linga celalalt, insa pe parcursul acestui drum comunicarea dintre ei a fost intrerupta, iar viata impreuna, alaturi de fiica lor, Noga, este pusa in miscare doar de sentimente precum gelozia, furia, vina, paranoia. Se dovedeste incetul cu incetul ca intreaga fundatie pe care fusese cladita aceasta casnicie era una firava, imaginea iubirii idilice traite in adolescenta nefiind decit un invelis searbad al unei vieti de familie distruse. Dincolo de acest caz individual, insa, exista si o a doua lectura a romanului, una in care singuratatea, teama de imprevizibilul vietii, imposibilitatea de a lua o decizie care implica mai mult decit viata personala a unui individ, cum se intimpla de cele mai multe ori, si insuportabila greutate a constiintei, care nu se poate pacali cu miraje, devin motoarele intrigii, iar posibilele solutii se risipesc intr-un cliseistic „asa e viata”.

Povestea romanului Cel care ma asteapta este una emblematica pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza asupra vietii unei femei obligate sa se descurce singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta stare de instabilitate si nesiguranta. La virsta adolescentei, protagonista romanului, Masumeh, se indragosteste de un tinar, in drumul ei spre scoala. Desi relatia lor este inocenta – cei doi abia daca indraznesc sa schimbe citeva priviri –, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu totul alte preocupari decit familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortind-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste.

1939. Invadatorii japonezi mărşăluiesc spre nord-estul Chinei. Ţăranii se înarmează. Dai Fenglian, o femeie de o frumuseţe şi o inteligenţă excepţionale, cucereşte inima lui Yu Zhan'ao, banditul care conduce rezistenţa. Aşa începe o cronică tulburătoare despre lupte fratricide şi război, foamete şi îngheţ, furturi şi violuri, rituri magice şi practici vrăjitoreşti, barbarie şi moarte, fapte mărunte şi gesturi eroice. Firul epic străbate ca un râu subteran inima Chinei şi îi oglindeşte chipul adevărat: o ţară anarhică şi sălbatică, guvernată de legi arhaice, rigide şi inumane.

Ginduri ascunse este un roman construit cu mare arta, care lanseaza intrebari provocatoare cu privire la sex, dragoste, moarte ori relatia dintre minte si trup. Este, in acelasi timp, o comedie neagra despre vanitatea masculina si credulitatea feminina si despre cit e de periculos sa tragi cu ochiul prin documentele din computerele altor persoane.

Vacile lui Stalin urmareste cu o luciditate si o franchete uneori brutale destinele a doua imigrante estoniene, mama si fiica, marcate de stigmatul originii lor „rusinoase”. Intr-o epoca in care pentru concetatenii lor finlandezi a fi estoniana este sinonim cu a fi prostituata sau informatoare KGB, Katariina si Anna sint silite sa-si treaca sub tacere originile pentru a fi acceptate de semenii lor. Dar trecutul inchis in tainitele sufletului le macina pe dinauntru ca o boala nestiuta, creindu-le un sentiment acut de dezradacinare. Daca, in cazul Katariinei, nevoia de exorcizare a trecutului se manifesta printr-o totala negare de sine, pentru Anna, aceasta ia forma unei boli nervoase acute, care pune stapinire pe viata ei. Sofi Oksanen zugraveste cu o veridicitate remarcabila atrocitatile regimului comunist si realitatea dezolanta din Estonia sovietica, pe care personajele sale o privesc deopotriva ca pe o patrie iubita si detestata, ca pe un infern si un refugiu.

Saga familiei intemeiate de Calman Iacobi in cea de-a doua jumatate a secolului XIX, ilustrata in romanul Conacul, se ramifica amplu in Urmasii. Ritmul dezvoltarii societatii poloneze in epoca, nu lipsit de crize, se reflecta si in evolutia mediului evreiesc pe diferite paliere. Copiii familiei au crescut, au devenit parinti, unii chiar bunici. Fervoarea caracteristica targului hasidic este acum insotita de dinamismul marilor metropole. Noile curente de gandire provoaca indoieli dureroase si despartiri de vechea credinta, reveniri spectaculoase si plecari pline de sperante pe alte meleaguri.