Sa gasesti in burta fiecarei intamplari banale o aventura neobisnuita, in care e o alta aventura stranie, in care se ascunde o mica aventura fantastica, pe modelul papusilor rusesti... Dar si invers: sa gasesti intr-o mare aventura fantastica o intamplare stranie, in burta careia se afla mica papusa tare si indestructibila a realitatii banale. Acesta e jocul propus de Adolfo Bioy Casares si de aici vine puterea de convingere a povestirilor lui, in care personajele par a fi trait cat se poate de banal neobisnuitul, straniul si fantasticul. Acestea stau la panda cand te duci la o cabana ca sa te refaci dupa o hepatita, cand te indragostesti, cand pleci intr-o calatorie, cand in blocul in care locuiesti se simte un miros dubios.

Dupa o recluziune autoimpusa de 11 ani intr-o zona muntoasa, unde traia ferit de zarva lumii, scriitorul Nathan Zuckerman revine in New York pentru o operatie chirurgicala minora. Numai ca, odata intors in orasul tineretii sale, vede cum trecutul si prezentul navalesc peste el. Mai intii o va intilni pe imbatrinita Amy Bellette, iubita si muza lui E.I. Lonoff, un scriitor mort, al carui discipol fusese odinioara insusi Zuckerman. Apoi, raspunzind unui anunt din ziar al unui cuplu de tineri scriitori ce vor sa faca un schimb de locuinta, Zuckerman o va cunoaste pe Jamie Logan, de care se indragosteste in taina. Mai mult, prin intermediul lui Jamie si al perechii sale, il va intilni pe Richard Kliman, un insolent absolvent de Harvard care lucreaza la o biografie a lui E.I. Lonoff si vrea sa descopere marele secret al acestui prozator uitat. Cele trei fire narative, semnificind moartea, iubirea si scrisul, se impletesc intr-o poveste captivanta, conturata de mina sigura a unuia din marii scriitori contemporani ai planetei.

Tinarul inginer Ben Despina, angajat intr-un institut de proiectare din orasul natal in care a revenit dupa absolvirea studiilor, incearca sa se adapteze atit cerintelor profesionale, cit si atmosferei provinciale larvare. Interiorizat, de o sensibilitate extrema, el resimte impactul cu realitatea ca pe o perpetua agresiune, in care o include si pe mama sa, excesiv de protectoare si anxioasa. Incearca sa regaseasca dialogul cu fostii colegi si prieteni, Dinu Drogeanu si Filip, anihilati de mediocritatea cotidianului socialist, sau sa inteleaga subtila psihologie a directorului Voinea, promotorul unei perverse teorii a adaptabilitatii abil manipulate. Atitudinea contradictorie a inginerului fata de propriile aspiratii inalte, jumatatile de masura si ezitarile nasc situatii echivoce, cum ar fi bizarul triunghi amoros pe care il formeaza cu Alina, fosta sa iubita, si Marcel Senic, sotul acesteia, simultan cu fascinatia erotica fata de juvenila fiica a sefului Securitatii locale sau dialogurile nocturne si imaginare cu mari eroi ai literaturii, al caror interlocutor nu a incetat sa se considere. „Daca vrem, lichea. Daca vrem, baiat bun” este diagnosticul pus de doctorul Senic nu atit contemplativului Ben, cit, mai ales, colegilor sai de serviciu, de care eroul romanului se va desparti in cele din urma, plonjind in necunoscutul unui viitor incert.

Raportul unui condamnat pe viata care reuseste sa evadeze si se refugiaza pe o insula pustie. Aici noul Robinson descopera un fel de hotel si isi da seama cu spaima ca, de fapt, si insula lui e locuita. Cine sunt ciudatii locuitori ai hotelului care par sa nu-l poata vedea pe evadat? Cine e Faustine, femeia care il asculta fara sa-i raspunda?

Poate ca cea mai interesanta figura a acestei povesti nu e Diana, actrita, „zeita“ careia ii e dedicat romanul, ci naratorul. Pentru ca nu se face deloc simpatic de-a lungul povestii pe care o spune, iesind astfel din seria celor care se magulesc cand spun „eu“. Isi da singur seama ca, cu cat jura ca nu se amesteca in politica, cu atat se amesteca politica in el, ca ramane de stanga desi pretinde ca refuza maniheismele, ca incearca sa justifice sexul prin literatura si literatura prin sex si ca gelozia e ca o viata secreta si urata dinauntrul vietii proprii.

La 14 februarie 1989, de Ziua indragostitilor, Salman Rushdie a fost sunat de un jurnalist de la BBC, care i-a spus ca fusese „condamnat la moarte” de ayatollahul Khomeini. Atunci a auzit pentru prima data cuvintul fatwa. Ce crima comisese? Era autorul romanului intitulat Versetele satanice, acuzat de a fi fost „impotriva Islamului, a profetului si a Coranului”. Asa incepe aventura extraordinara prin care un scriitor a fost obligat sa intre in subterana, sa se mute in permanenta dintr-o casa in alta, sub protectia echipelor inarmate de politie. I s-a cerut sa aleaga un pseudonim pe care politia sa-l poata folosi. S-a gindit la scriitorii lui preferati si la diverse combinatii intre numele lor; atunci i-a venit ideea: Conrad si Cehov – Joseph Anton. Cum traiesc un scriitor si familia sa cu amenintarea mortii deasupra capului, mai bine de noua ani? Cum poate acel om sa-si vada de scris? Cum se indragosteste el si, mai ales, cum ii trece? Cum ii modeleaza disperarea actiunile si gindurile, ce anume il impiedica sa-si indeplineasca destinul, cum invata sa-si infrunte dusmanii? In extraordinarele memorii pe care le avem in fata, Salman Rushdie spune pentru prima data aceasta poveste: povestea uneia dintre cele mai importante batalii date pentru libertatea cuvintului in vremurile noastre. El vorbeste despre realitatea, citeodata intunecata, citeodata amuzanta, a convietuirii cu politisti inarmati, despre legaturile strinse care s-au format intre el si cei care-l protejau, despre lupta lui pentru a obtine intelegerea si sprijinul guvernelor, ale sefilor de agentii de securitate, ale directorilor de editura, ale jurnalistilor si ale celorlalti scriitori si, in fine, despre cum si-a recistigat libertatea.

Onoare este o poveste zguduitoare despre crima, iubire si familie, care se intinde pe trei generatii, urmarindu-si personajele in locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de linga Eufrat, galagiosul si exoticul Istanbul, ploioasa Londra. Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic. Onoare este in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani. Shafak abordeaza in cel mai recent roman al ei o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.

Roth scrie o poveste despre impulsurile rebele ale adolescentei, cind (dupa cum spune chiar unul dintre personaje) deciziile cele mai banale pot avea consecinte dintre cele mai disproportionate. Este si vina epocii istorice in care evolueaza personajul principal, tinarul Marcus Messner, fiul unui macelar kosher din Newark: anii razboiului din Coreea, razboi in care mor zeci de mii de tineri americani. Din pricina unor certuri cu tatal sau, Marcus isi cauta un refugiu cit mai indepartat de casa si astfel ajunge student la conservatorul colegiu din Winesburg, Ohio, unde se confrunta cu tentatiile si conflictele specifice virstei sale. Pe parcurs, cum indignarea si revolta lui sporesc, Marcus ajunge sa fie amenintat cu exmatricularea – ceea ce ar insemna automat recrutarea in armata si expedierea pe front, la o moarte aproape sigura.

Bernard Walsh, un teolog agnostic a carui educatie s-a inchegat in ceturile Rummidge-ului, manifesta un interes pur profesional pentru Paradis. De aceea deplasarea in Hawaii nu pare cu nici un chip vacanta vietii. Sosit la destinatie cu un scop trist – incurajarea unei matusi muribunde – tinarul descopera lucruri la care nici n-ar fi putut visa acasa. Cu o calauza de nadejde, intr-un mediu exotic, tinarul schimba anteriul pe camasa inflorata si rugaciunile pe schiul nautic, invatind catehismul dragostei cu ochii larg deschisi catre lume.

Pornind de la un pretext literar (manuscrisul Rubaiatelor lui Omar Khayyam, cunoscutul poet persan), Amin Maalouf reconstruieste, in Samarkand, un univers exotic de o frumusete tulburatoare, populat cu personaje coborite parca din O mie si una de nopti: Omar Khayyam insusi, o personalitate remarcabila a acelor timpuri, poet, matematician si astronom stralucit, vizirul Nizam al-Mulk, ale carui teorii politice anticipeaza Principele lui Machiavelli, si Hasan Sabbah, al carui fanatism religios este egalat numai de indirjirea cu care isi conduce spre victorie grupul de asasini refugiat intr-o fortareata de pe culmile muntelui Alamut. Aceasta lume pierduta este readusa la viata cu aproape un mileniu mai tirziu, sub privirea unui cercetator aflat in cautarea manuscrisului pierdut.

Soareci si oameni este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.

Un actor ale carui performante artistice, odata inegalabile, au inceput sa-si piarda din stralucire incearca sa-si recapete fortele si tineretea sufleteasca in bratele unei femei – o tragedie pur cehoviana.

Romanul Sot si sotie aduce in prim-plan problemele unui cuplu format inca din perioada adolescentei. Protagonistii, Udi si Naama, sint doi oameni care au crescut unul linga celalalt, insa pe parcursul acestui drum comunicarea dintre ei a fost intrerupta, iar viata impreuna, alaturi de fiica lor, Noga, este pusa in miscare doar de sentimente precum gelozia, furia, vina, paranoia. Se dovedeste incetul cu incetul ca intreaga fundatie pe care fusese cladita aceasta casnicie era una firava, imaginea iubirii idilice traite in adolescenta nefiind decit un invelis searbad al unei vieti de familie distruse. Dincolo de acest caz individual, insa, exista si o a doua lectura a romanului, una in care singuratatea, teama de imprevizibilul vietii, imposibilitatea de a lua o decizie care implica mai mult decit viata personala a unui individ, cum se intimpla de cele mai multe ori, si insuportabila greutate a constiintei, care nu se poate pacali cu miraje, devin motoarele intrigii, iar posibilele solutii se risipesc intr-un cliseistic „asa e viata”.

Povestea romanului Cel care ma asteapta este una emblematica pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza asupra vietii unei femei obligate sa se descurce singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta stare de instabilitate si nesiguranta. La virsta adolescentei, protagonista romanului, Masumeh, se indragosteste de un tinar, in drumul ei spre scoala. Desi relatia lor este inocenta – cei doi abia daca indraznesc sa schimbe citeva priviri –, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu totul alte preocupari decit familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortind-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste.

1939. Invadatorii japonezi mărşăluiesc spre nord-estul Chinei. Ţăranii se înarmează. Dai Fenglian, o femeie de o frumuseţe şi o inteligenţă excepţionale, cucereşte inima lui Yu Zhan'ao, banditul care conduce rezistenţa. Aşa începe o cronică tulburătoare despre lupte fratricide şi război, foamete şi îngheţ, furturi şi violuri, rituri magice şi practici vrăjitoreşti, barbarie şi moarte, fapte mărunte şi gesturi eroice. Firul epic străbate ca un râu subteran inima Chinei şi îi oglindeşte chipul adevărat: o ţară anarhică şi sălbatică, guvernată de legi arhaice, rigide şi inumane.

Ginduri ascunse este un roman construit cu mare arta, care lanseaza intrebari provocatoare cu privire la sex, dragoste, moarte ori relatia dintre minte si trup. Este, in acelasi timp, o comedie neagra despre vanitatea masculina si credulitatea feminina si despre cit e de periculos sa tragi cu ochiul prin documentele din computerele altor persoane.

Vacile lui Stalin urmareste cu o luciditate si o franchete uneori brutale destinele a doua imigrante estoniene, mama si fiica, marcate de stigmatul originii lor „rusinoase”. Intr-o epoca in care pentru concetatenii lor finlandezi a fi estoniana este sinonim cu a fi prostituata sau informatoare KGB, Katariina si Anna sint silite sa-si treaca sub tacere originile pentru a fi acceptate de semenii lor. Dar trecutul inchis in tainitele sufletului le macina pe dinauntru ca o boala nestiuta, creindu-le un sentiment acut de dezradacinare. Daca, in cazul Katariinei, nevoia de exorcizare a trecutului se manifesta printr-o totala negare de sine, pentru Anna, aceasta ia forma unei boli nervoase acute, care pune stapinire pe viata ei. Sofi Oksanen zugraveste cu o veridicitate remarcabila atrocitatile regimului comunist si realitatea dezolanta din Estonia sovietica, pe care personajele sale o privesc deopotriva ca pe o patrie iubita si detestata, ca pe un infern si un refugiu.

Saga familiei intemeiate de Calman Iacobi in cea de-a doua jumatate a secolului XIX, ilustrata in romanul Conacul, se ramifica amplu in Urmasii. Ritmul dezvoltarii societatii poloneze in epoca, nu lipsit de crize, se reflecta si in evolutia mediului evreiesc pe diferite paliere. Copiii familiei au crescut, au devenit parinti, unii chiar bunici. Fervoarea caracteristica targului hasidic este acum insotita de dinamismul marilor metropole. Noile curente de gandire provoaca indoieli dureroase si despartiri de vechea credinta, reveniri spectaculoase si plecari pline de sperante pe alte meleaguri.

Elif Shafak reface cu eleganta parcursul de la scriitoarea nomada independenta la mama sedentara, plina de nesiguranta; ea nu-si dezminte imaginatia debordanta si personifica atit propriile trasaturi de caracter, sub forma unui harem de femei in miniatura, cit si feluritele faze ale depresiei postnatale care-o macina, sub infatisarea unei familii sinistre de djinni. Shafak isi impleteste experientele legate de maternitate cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, Ayn Rand, Alice Walker sau Toni Morrison, cautind cu perseverenta o solutie la conflictul dintre maternitate si creativitate.

Conacul este una dintre amplele fresce epice realizate de Isaac Bashevis-Singer, plasată de astă dată în contextul evoluţiei dinamice a societăţii poloneze după eşuarea răscoalei din 1863 împotriva ocupaţiei ruseşti. Devenim martorii evenimentelor dintr-un mediu familial evreiesc foarte ramificat ca tipologie socială, religioasă, culturală, economică. Punctul de pornire îl constituie ingeniozitatea şi hărnicia unui personaj complex. Calman Iacobi, un patriarh al clanului, implantat în structurile rurale atrase în procesele înnoitoare ale epocii. Destinele descendenţilor săi ilustrează curentele ce prind rădăcini în Polonia - şi nu numai în Polonia - spre sfârşitul veacului XIX: socialismul şi naţionalismul, sionismul şi asimilaţionismul, aspiraţia femeilor la drepturi politice, ateismul, slăbirea coeziunii familiei, amorul liber şi chiar semnele incipiente ale fascismului.

Lucarna este un roman de atmosfera, in care personajele sint lasate sa respire, sa-si exprime nemultumirile, sa evolueze ca intr-o piesa de teatru pe un fundal urmarit detaliu cu detaliu. Fara sa faca lucruri extraordinare, fara sa intreprinda actiuni care sa schimbe soarta lumii, fiecare dintre actorii care populeaza romanul este, la rindul sau, un personaj „principal”: cizmarul Silvestre, cu neasteptata lui alura de Don Quijote, tinara Isaura, cu frustrarile care pot fi puse in mintea fiecaruia dintre noi, trecute zilnic intr-un jurnal salvator, sau timida Justina, a carei lume se invirte in jurul apucaturilor unui sot capricios. Naratorul urmareste cu discretie, precum un zeu blind, sarind de la o casa la alta, de la un personaj la altul, o lume condusa de frustrari mari si aspiratii mici, de nostalgia pentru vremurile ce pareau cindva mai fericite.

La sfirsitul lecturii, aflam mai multe despre Pamuk insusi decit despre cum scrie Pamuk. Aflam ca e genial, ca nu inceteaza sa se priveasca mereu de aproape, ca nu-l intereseaza o teorie coerenta a romanului, ci o stare a scrisului si a cititului.

Kerem Avraham, un cartier de la periferia Ierusalimului, undeva la graniţa cu deşertul, o aglomerare pitorească de oameni dintre cei mai diverşi, comercianţi, gospodine, oameni de ştiinţă, medici, muncitori, o mulţime de copii colindând străzile de dimineaţa până seara, imigranţi veniţi din Europa de Est care vorbesc o ebraică stricată sau nu o vorbesc deloc. Un adevărat Turn Babel în care nu mai există nici o ierarhie clară, totul în atmosfera de incertitudine ce domina Ţara Sfântă la începutul anilor '40.

Mitra este o cronica fictiva a evenimentelor care au dus la facerea lumii, compusa din frinturile de informatii pe care le are la dispozitie un istoric din epoca romana. Avem de‑a face, prin urmare, cu doua epoci apuse, insa din intrebarile pe care si le pun personajele, ni se sugereaza, cu blinda ironie, ca s-ar putea sa nu fim foarte departe nici in ziua de azi. Claritatea si simplitatea expunerilor obliga cititorul sa revada lucrurile intr-o forma redusa la esential, in special in privinta relatiilor dintre barbati si femei, dar fara sa ocoleasca marile teme si temeri ale oamenilor – vina, riscul, violenta, razbunarea, curiozitatea, increderea; capacitatea de-a ne dori lucruri diferite, schimbarea sau, dimpotriva, inclinatia de-a ne lasa angrenati intr-un sistem, intr-un stil de viata, care doar pare sa dureze o vesnicie.

In spatiul aseptic al cabinetului stomatologic din Anestezie locala, prevazut cu un ecran de televizor care „iti distrage atentia intr-un mod admirabil”, realitatea si fabulatia devin dimensiuni ale aceleiasi istorii. Pentru profesorul de germana si istorie Eberhard Starusch, reinventarea la nesfirsit a propriei vieti, analiza atenta a detaliilor si intoarcerea obsesiva in trecut reprezinta o modalitate facila, dar extrem de inselatoare de a „anestezia” durerile si frustrarile unei vieti esuate. Fie ca este vorba de fictionalizarea propriei adolescente, vazuta ca un timp al faptelor marete, ca in cazul lui Starusch si al colegei sale, Irmgard Seifert, fie de povara responsabilitatii pe care simte ca o poarta elevul Philipp Scherbaum, care doreste sa schimbe lumea dind foc propriului ciine sau de incercarile feldmaresalului Krings de a cistiga bataliile pierdute pe frontul real intr-o lada cu nisip, oamenii lui Grass se fac vinovati de incapacitatea de a infrunta adevarul despre lume si despre ei insisi.

Timothy Young, personajul central al cartii, este un baietel britanic obisnuit, ce traieste sub teroarea bombardamentelor germane din cel de-al doilea razboi mondial si apoi (in ciuda faptului ca Anglia cistigase razboiul) in epoca de „austeritate”, de rationalizare a alimentelor si a celorlalte produse, o perioada cenusie din istoria Marii Britanii. Confruntat cu perspectiva unei adolescente monotone, Timothy are insa o sansa care ii va oferi o experienta de neuitat: sora lui mai mare, Kath, ajunge secretara la o unitate americana din Germania ocupata si isi invita fratele sa petreaca vacanta de vara alaturi de ea. Din acest moment, viata lui Timothy devine brusc extrem de captivanta.

Reîntors în Africa de Sud după studiile în America şi Europa, John Coetzee locuieşte cu tatăl lui în cea mai modestă locuinţă a cartierului rezidenţial Tokai. Trăind din expediente, bărbatul acum matur se izolează tot mai mult de semeni, dar această însingurare dă naştere cărţilor, căci detaşarea aparentă ascunde o privire atentă şi lucidă. Personajul-scriitor Coetzee nu mai este însă observat de naratorul dedublat, ca în primele două volume ale trilogiei Scene de viaţă provincială: istoria sa este acum reconstituită de un exeget al operei sale; acesta recompune, din mărturiile celor care l-au cunoscut, dar nu au reuşit niciodată să-l înţeleagă pe John, portretul unei sensibilităţi exacerbate, ce nu-şi mai găseşte alinarea nici în spaţiul edenic al fermei bunicilor, nici alături de femeile în faţa cărora a îndrăznit să-şi dea jos masca taciturnă. Fiecare interviu – câtuşi de puţin măgulitor la adresa subiectului comun, uneori chiar şocant – descoperă o nouă faţetă a personalităţii şi destinului lui Coetzee, ori le completează pe celelalte, fără a-i întregi însă niciodată portretul.

Nemesis relateaza istoria dramatica a lui Bucky Cantor, profesor de sport si supraveghetor de teren de joaca in Newark. In anul 1944, in oras izbucneste o epidemie de poliomielita care ucide sau schilodeste sute de copii. Bucky Cantor se straduieste din rasputeri sa opreasca asaltul ucigas al bolii, dar eforturile lui par inutile. Criza morala a lui Bucky, un erou american tipic, este accentuata de faptul ca a fost declarat inapt pentru armata, in timp ce prietenii sai cei mai buni lupta pe front in al Doilea Razboi Mondial. Stors de puteri dupa eforturile facute pentru a impiedica raspindirea bolii, ispitit de logodnica lui, Marcia, sa fuga din oras intr-o tabara din munti, unde boala si moartea nu ii pot ajunge, si miniat impotriva unui Dumnezeu nemilos, care ucide copiii fara aparare, onestul Bucky Cantor se trezeste pus intr-o dilema morala teribila: orice ar face, risca sa regrete amarnic.

Pasunile Raiului este locul aflat dincolo de bine si dincoace de rau al lui Steinbeck. Las Pasturas del Cielo, cum ii spun, uimiti, cei care-l descopera, are puterea de a renaste sperante, dar si de a sterge fara urma destinele cele mai fericite; este locul unde se nasc copii incredibil de frumosi, insa lipsiti de binecuvintarea spiritului, dar si locul unde apar, ca-ntr-un Macondo cu spirite ascunse, fiinte ciudate, oameni mici cu puteri stranii, un copil urit, cu sufletul senin precum al animalelor din padure si dovedind talente nebanuite. In aceasta parte idilica de lume, calatori veniti din toate colturile pamintului vin sa-si intemeieze familii, sa-si uite trecutul nefericit ori sa-si cladeasca o casa nemaivazuta, pentru ca apoi sa dispara, lasind loc altor povesti pline de speranta. Pe masura ce viata fiecareia dintre aceste familii isi urmeaza cursul, Steinbeck le dezvaluie dezamagirile, pornirile neasteptate care farimiteaza, bucata cu bucata, armonia si visele ce le-au adus fericirea.