Palahniuk - Pygmy  

Posted by: Horia




Pygmy, cel de‑al zecelea roman al lui Palahniuk, este o satira culturala muscatoare: o banda de teroristi adolescenti, instruiti si indoctrinati de un stat totalitar neprecizat, se infiltreaza in sinul unor familii americane, in cadrul unui asa‑zis schimb cultural. Misiunea lor secreta: sa distruga America prin Operatiunea Dezas­trul, o actiune programata de a aduce haosul, sub aparenta unui proiect stiintific scolar. Povestite de Pygmy, agentul secret slabanog cu capacitati mortale, in virsta de doar 13 ani, peripetiile crude si scandaloase sint puse intr‑o lumina alienata, ce deconstruieste toate conventiile respectate cu sfintenie de gazdele si colegii sai, la biserica, la mall, la scoala sau in sinul familiei. Stilul neobisnuit al cartii poarta numele de „limba arsa” si presupune modificari de topica sau sintaxa si parafrazari insolite. Toate acestea necesita o doza de efort din partea cititorului, care trebuie sa descifreze gindirea codata a strainului absolut, surprins de cele mai banale realitati.

Updike - Fugi, Rabbit  

Posted by: Horia





Harry "Rabbit" Angstrom -- douazeci si sase de ani, fost jucator de baschet in echipa liceului, actualmente vanzator de aparatura casnica, casatorit cu iubita din adolescenta, locuitor al unei suburbii din oraselul Brewer, Pennsylvania. Iata fisa unui personaj care a facut istorie (literara). Viata lui este o lunga serie de fugi: de traiul mic-burghez impus de varstnicii infranti de viata la propriul joc; de conventiile sociale ale tinerilor galagios de superficiali; de sotia lui, Janice, o constiinta torturata de neputinta de a fi stapana propriului destin, care ii pune pe umeri responsabilitatea fata de copii; de Ruth Leonard, o Lilith moderna, care incearca sa-l indeparteze de familie. Dar cea mai importanta dintre ele, originea tuturor spaimelor, este fuga de sine, care, lasata nesupravegheata, naste nu numai monstri, ci si tragedii.




„O, peşte, peştişor de aur, ai mare grijă! Căci sunt atâtea capcane şi năvoade întinse pentru tine în lumea asta.” La acest proverb nahuatl se rezumă viaţa tinerei Laila, furată din tribul său, bătută şi vândută la numai şase ani.

Nici nu vă închipuiţi în ce fel se joacă destinul-păpuşar cu biata marionetă cafenie care-i tulbură pe toţi în jur! Laila, fetiţa pe jumătate surdă, ţinând la piept singura amintire a originii ei – cercelul în formă de semilună – ajunge la capătul lumii: „Auzeam sunetul paşilor pe care îi făceam pe trotuar, sângele curgându-mi prin vene, şuieratul vântului în plămâni. Dar nu mai auzeam nimic altceva.”




Protagonistul romanului Manual de pictura si caligrafie este un pictor mediocru, desemnat prin initiala H., care primeste comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de constient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de-si analiza slabiciunile estetice si de a se intelege pe sine insusi, descoperind astfel ca simte nevoia sa picteze si un al doilea portret al lui S. Munca la respectivele portrete, cel academic, pictat in modul consacrat si instituit de normele comenzii, si cel realizat cu intentia, nefinalizata, de a capta imaginea „adevaratului S.”, pune in discutie insusi fundamentul actului de creatie estetica. O poveste fascinanta, dezvoltind una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relatia dintre realitate si reprezentarea artistica.

Palahniuk - Bintuitii  

Posted by: Horia




Bintuitii este unul dintre cele mai bune romane ale lui Palahniuk, exploatind conventia povestirii in rama, in traditia Decameronului si a Povestirilor din Canterbury si, in acelasi timp, o satira necrutatoare la adresa emisiunilor de tip reality show. Cele 23 de povestiri care formeaza substanta cartii apartin protagonistilor unui experiment inedit si, asa cum se va vedea, macabru: persoane care au raspuns invitatiei de a petrece trei luni intr-un teatru dezafectat, in conditii minime de confort, pentru a produce o posibila capodopera care le va garanta celebritatea pe scena literara. Treptat, stimulate de acest mediu neobisnuit, personajele se vor implica intr-un joc pe muchie de cutit care ii va tine pe cititori cu sufletul la gura.






In orasul Ilium, New York, numai indivizii supradotati isi permit luxul de a munci; toti ceilalti au fost inlocuiti de masini inteligente, cu adevarat productive, care dau un alt sens ideii de utilitate. Paul Proteus este unul dintre cei alesi, un tanar manager cu viitor stralucit la Uzina Ilium - sarjele satirice ale lui Vonnegut la adresa companiei General Electric, unde a lucrat o vreme, transpar adesea printre randuri. In aceasta "lume noua", oamenii sunt instrumentele prin care masinile actioneaza, si nu invers; sau, asa cum observa sahul din Bratpuhr, vizitator dintr-o tara indepartata, omenirea (prea) civilizata s-a intors in epoca sclaviei. Prin mijlocirea vechiului sau prieten Ed, un personaj neconventional care nu isi sacrifica principiile de viata de dragul recompenselor oferite de sistem, Paul intra in grupul razvratitilor. Insa revolta impotriva masinilor se intoarce curand impotriva ei insesi.




Monstri invizibili transforma unul dintre cele mai populare tipare narative americane, road-novel, intr-o aventura macabra. Naratoarea este Shannon McFarland, alias Daisy St. Patience: frumoasa, celebra, adorata, centrul atentiei fotografilor de moda. Are de toate: un iubit, o cariera, o prietena adevarata. Dar asta pina in ziua in care un teribil accident o lasa des­figu­rata si o arunca brusc la marginea lumii, departe de ochii tuturor, mai putin ai lui Brandy Alexander, regina suprema, stapina peste toti si toate. Chiar si peste propria-i sexualitate. Inca o operatie si visul i se va implini: va fi femeie in toata puterea cuvintului. Brandy cunoaste secretul reinventarii de sine: stergerea completa a trecutului si nascocirea unui prezent convenabil. A unui viitor croit dupa masura fiecaruia. Aceasta este lectia pe care o invata Daisy in timpul unei calatorii aiuritoare spre un tel aflat in continua schimbare. Caci, in lumea in care traim, vizibilul poate deveni oricind invizibil, iar identitatea noastra nu este decit produsul dorintelor celorlalti.

Kadare - Accidentul  

Posted by: Horia




Un splendid roman de dragoste, cu elemente de policier şi un suspans pe măsură, Accidentul are în centru un cuplu enigmatic, a cărui poveste se încurcă în iţele complicate ale unor jocuri de putere. Cu ramificaţii în mitologia albaneză, cartea dezvăluie legăturile profunde dintre planul contemporan, aparent lipsit de orice substrat simbolic, şi întâmplările exemplare care alcătuiesc ţesătura lumii.






















Departe de calmul partii mediane a trilogiei, in cel de‑al treilea volum, intitulat Strada Zaharului, anii ’30 si anii celui de‑al Doilea Razboi Mondial aduc schimbari esentiale. Lumea veche isi pierde vigoarea, se scufunda lent, certitudinile ei se clatina, iar amintirile personajelor – chei de acces spre trecut – devin permanente prilejuri de nostalgie si tristete. Falia dintre generatii se adinceste, mai ales pentru ca tinerii isi fixeaza singuri drumul; parintii nu‑si mai pot proteja decit prea putin copiii, care decid sa intre in politica, aderind la organizatii politice adversare, neagreate de guvern, sau pur si simplu alegind sa fie favoriti ai unor persoane influente. In ultimul volum al trilogiei revenirea in forta a politicului se impleteste cu pier­derea definitiva – moartea – si cu noi reconfigurari ale vietii. De aici inflacarare, motivatie, inaltari si prabusiri, toate pe un fundal in care ravasirea capata amploare.

















Carnetul auriu (1962) este povestea unei scriitoare, Anna Wulf, a celor patru carnete in care isi inregistreaza viata si a incercarii ei de-a le uni, in final, intr-un al cincilea carnet, auriu. Anna Wulf este in acelasi timp personajul unei nuvele, intitulata Femei libere, „care scrie patru carnete, si nu doar unul pentru ca, dupa cum ea insasi recunoaste, trebuie sa separe lucrurile intre ele, pentru a evita haosul, informitatea, esecul...” – noteaza, in prefata romanului, Doris Lessing.





In „Cronica pasarii-arc”, Haruki Murakami redeschide o alta usa catre acel tarim de granita dintre vis si realitate, pe care ii place atit de mult sa-l exploreze. Actiunea romanului debuteaza intr-o suburbie linistita din Tokyo, unde tinarul Toru Okada isi duce existenta deloc iesita din comun alaturi de sotia sa. O intimplare aparent banala – disparitia motanului familiei – da peste cap viata protagonistului, care se vede prins in paienjenisul unei lumi fantastice, ce intersecteaza in mod straniu realitatea de zi cu zi. In virtejul evenimentelor neobisnuite care se succeda ametitor, Toru Okada se vede nevoit sa faca fata disparitiei misterioase a sotiei. Filmul cautarii acesteia e o serie de intilniri pline de semnificatii cu personaje care si schimba permanent perspectiva asupra propriei existente: doua surori bizare, din care una practica prostitutia la nivel spiritual, un politician tarat psihic, o pustoaica morbida in virsta de saisprezece ani si un veteran al razboiului din Manciuria, marcat pentru totdeauna de ororile la care a fost martor.





In acest al doilea volum al Trilogiei Cairoului, Naghib Mahfuz spune povestea familiei el-Gawad in anii 1920, adica in plina epoca de modernizare a Egiptului. Spre deosebire de primul volum, mai tensionat, care urmarea in paralel emanciparea tarii de sub dominatia britanica si viata familiei el-Gawad, condusa de un tata despotic, Palatul dorintei alege un ton molcom, mult mai asezat si mai descriptiv. Atentia se muta acum de la relatiile tensionate ale unei familii rupte intre traditie si modernitate la detaliul de viata in aparenta banal, dar cu adevarat fermecator. Cuptorul de piine raspindindu-si aromele odata cu venirea diminetii, tabietul cafelei, lung prilej de discutii intre mama si odraslele acum independente, ciorovaielile zglobii ale mezinilor familiei, in fine, imaginea unui tata de acum imblinzit sfatuindu-si grijuliu fiul, totul are aerul unui peisaj asezat si familiar, care respira poeticitate prin fiecare amanunt, oricit de marunt.




Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie si dubla personalitate. Nu se stie exact cu ce anume se ocupa – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori si acte oficiale, din moment ce guvernantii, politia si serviciile secrete din multe tari sunt interesate de munca lui si vor sa‑l angajeze. In documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse si cu ceasul ale carui limbi se invirt in sens contrar celui obisnuit. Intre conspiratii si revolte, Umberto Eco arata cum se deseneaza incet‑incet noua tabla de sah pe Vechiul Continent in a doua jumatate a secolului XX. Un roman cutremurator, despre aspecte ale unei politici trecute sub tacere, care arunca o lumina sumbra asupra viitorului.





















O plimbare prin palat recreeaza o perioada foarte tulbure din istoria Egiptului modern – emanciparea sa de sub ocupatia britanica –, urmarind efectele pe care le au framintarile politice si schimbarea progresiva de mentalitate asupra unei familii egiptene traditionaliste. Ahmad Abd el-Gawad este un negustor prosper, cu o familie numeroasa, caruia vechile obiceiuri ii ingaduie sa duca o viata dubla foarte tihnita: patriarh sobru si sever in fata nevestei si a copiilor, el este alaturi de amicii de pahar si de amante un petrecaret vesel si sentimental. Doar ca, pe nesimtite, regimul despotic absolut impus in casa lui incepe sa se clatine tot mai mult, pe masura ce fiii sai afla ca el nu e tocmai modelul de moralitate fara pata de care se temeau, si fiicele se marita si ajung sa imparta noua mentalitate a fami­liilor in care se integreaza. In paralel, idealurile politice si setea de libertate inflacareaza inimile compatriotilor lui Ahmad Abd el-Gawad. Mahfuz surprinde toate aceste evenimente, mai marunte sau mai insemnate, cu detasare si finete, lasindu-si personajele sa se exprime cu propria voce si oferind o perspectiva pe care discursul istoric occidental al epocii nu a luat-o in seama.




Al cincilea copil este o carte scrisa in cea mai pura traditie a „romanului gotic”: un cuplu obisnuit, apartinind clasei de mijloc din Anglia anilor ’60‑’70, reuseste sa cumpere o casa cu trei etaje pe care o umple cu glascioarele fericite ale celor patru copii. Va­cantele de vara, cind primesc musafiri, sint adevarate sarbatori ale vietii, expresii ale bucuriei de a trai. Apoi, insa, apare cel de‑al cincilea copil, care‑si manifesta furia impotriva lumii inca din pin­tecele mamei. Ben, copilul‑problema, reuseste sa distruga acest paradis artificial si sa induca o tensiune aproape insuportabila in atmosfera bucolica din debutul romanului.




Din Bronx, Arthur Fidelman calatoreste in Italia ca sa studieze arta, dar se trezeste fata-n fata cu toate dezastrele pe care viata i le-a rezervat. Aici, in Italia, sunt femei care il seduc... aici se afla incomparabilul Susskind, un vanzator evreu de obiecte de cult, care il jefuieste... aici are loc planul abject care-l transforma intr-un raufacator... aici se gaseste si suferinta care face din el, in cele din urma, un barbat adevarat.

Cele sase aventuri diferite ale lui Fidelman alcatuiesc, un roman picaresc, minunat scris si plin de umor. Cartea Tablourile lui Fidelman este un portret contemporan al artistului, un studiu provocator si revelator al spiritului creator, dar, in acelasi timp, si un portret al ratarilor, victoriilor si al ironiei specifice vremurilor noastre.




"Povestirile din Salcia oarba, fata adormita, cu amestecul lor atent dozat de fantezie debordanta si observatie riguroasa, reusesc sa surprinda realitatea in cele mai marunte detalii si, in acelasi timp, s-o submineze. Murakami face parte din acea specie rara de scriitori care izbutesc nu doar sa creeze universuri neobisnuite si fascinante, ci si sa-si calauzeasca cititorii in explorarea lor.” (Time Out New York)

„In ciuda diversitatii lor, toate povestirile din volumul de fata par sa ni se adreseze cu o voce unica si seducatoare. Iar aceasta voce, istorisindu-si aventurile pe teritoriul straniu si intunecat al sinelui, ne spune ca un personaj pe nume Haruki Murakami inca mai cauta, asemenea lui Don Quijote, ceva mai putin fragil, mai putin efemer decit compromisurile din care este alcatuita viata noastra.” (New York Times Book Review)

„O colectie de povestiri pline de fantezie, farmec si indrazneala, a caror alunecare spre fantastic este controlata cu grija. Atmosfera pe care o creeaza persista multa vreme dupa ce lectura s-a incheiat, iar sub influenta ei vedem lumea intr-o lumina cu totul noua.” (Chicago Tribune)



Zarva in livada de guave (1998), primul roman al lui Kiran Desai, face dovada unui talent confirmat pe deplin de evolutia ulterioara a carierei sale. Naratiunea plina de umor, savoare si exotism urmareste traiectoria haotica a destinului lui Sampath Chawla si transformarea sa neasteptata dintr-un marunt functionar in gurul din arborele de guava. Desi nascut sub auspicii favorabile, Sampath se pomeneste, din cauza lipsei de ambitie si a firii sale distrate, intr-o fundatura a vietii. Dupa ce strica, printr-un dans obscen, petrecerea de nunta a fiicei sefului sau, Sampath fuge de acasa si se retrage in padure, alegindu-si drept salas un arbore de guava. Gresit interpretat, gestul sau ii atrage peste noapte ne­numarati adepti, care se aduna sa-i asculte predicile. Insa lucrurile iau o intorsatura proasta atunci cind tova­rasele lui Sampath, maimutele, dau in patima bauturii si incep sa terorizeze orasul. In curind, paradisul linistit al lui Sampath se transforma intr-un infern in care zarva si harmalaia sint la ele acasa.



















Cintec de leagan este un thriller de un umor grotesc si o satira nemiloasa la adresa unei lumi ultramediatizate, in care dictonul „Cunoasterea inseamna putere” capata sensuri extreme. Carl Streator este un reporter insarcinat sa investigheze cazul unor bebelusi victime ale sindromului mortii subite. Nu dupa mult timp, el descopera un tulburator element comun: inaintea mortii, fiecarui bebelus i s-a citit aceeasi poezie. Cercetarile ii scot in cale o femeie cu puteri misterioase, Helen Hoover Boyle, asasin telepatic si agent imobiliar care si-a facut o afacere din vinzarea de case bintuite. Helen ii confirma banuiala ca poezia respectiva este, de fapt, un stravechi cintec de leagan african si o formula magica mortala care actioneaza asupra oricui. Acum Streator se vede inzestrat cu o arma teribila, de care nu va ezita sa se foloseasca.

















Rege, Dama, Valet... A fost cel de-al doilea roman scris de mine in rusa. Aveam douazeci si opt de ani. Locuiam in Berlin, cu intreruperi, de sase ani. Eram absolut convins, alaturi de numerosi alti oameni inteligenti, ca in urmatorul deceniu, cindva, ne vom intoarce cu totii intr-o Rusie ospitaliera, plina de remuscari si infloritoare.



















Suntem in a o mie doua noapte araba. Vizirul Dandan tocmai a aflat ca sireata sa fiica Seherezada a reusit sa-si salveze viata. Puterile magice ale povestii au izbutit, ca intotdeauna, sa purifice constiinta umana. Dar oare cat dureaza efectul acestui miraculos antidot? se intreaba cu tristete Seherezada, indoindu-se de perfecta curatenie morala a sotului sau. Viitorul nu se anunta deloc senin, mai ales ca dincolo de zidurile palatului e o lume la fel de framantata si de manata de ambitii, unde pericolele se ivesc la fiecare pas. Intamplari stranii avandu-i ca protagonisti pe unii dintre supusii sultanului Sahriyar ii iau prin surprindere pe oamenii care, odata cu miraculoasa transformare a acestuia, se considerau in sfarsit in afara oricarei primejdii. Va reusi Seherezada sa converteasca din nou instinctele violente ale sultanului in blandete inteleapta si dorinta de razbunare in iubire de semeni?















O culegere de proză scurtă, evocând amintiri din copilăria autorului petrecută în cartierul evreiesc al Varşoviei. Prilej de reconstituire a unui tablou de epocă în centrul căruia stau problemele şi tipologiile umane ale societăţii tradiţionale, normele de morală şi justiţie aşa cum se exercitau ele concret în acele vremuri, cu deosebire în mediile religioase iudaice



















Bestseller atit in Japonia, cit si pe plan international, „In cautarea oii fantastice” (1982) ne poarta spre o lume bizara si plina de mister. Trama romanului este simpla, dar captivanta: intr-o buna zi, un tinar agent publicitar din Tokyo primeste de la un vechi prieten o fotografie a unui peisaj muntos, cu pasuni intinse si turme de oi. Tinarul se hotaraste sa insereze fotografia, aparent inofensiva, in paginile unui buletin publicitar. Din acest moment, viata lui, pina atunci obisnuita si anosta, se va transforma intr-o adevarata aventura: un barbat misterios isi face aparitia si il obliga sa porneasca in cautarea unei oi unice, cu puteri supranaturale. Aventura il va purta pe tinar pina in muntii inzapeziti din nordul indepartat al Japoniei, iar cautarea oii va deveni, in acelasi timp, si cautarea sinelui.



















Polirom


Emilian Galaicu-Păun

Supranumit cînd „Borges al Balcanilor (după situare)”, cînd „Borges de Mittel-Europa (după atmosferă)”, muntenegreanul Danilo Kis scrie atît de personal, încît orice alăturare de nume îl onorează mai degrabă pe creatorul cu care este comparat. Altfel spus, Enciclopedia morţilor, Polirom, 2008 – volum de povestiri recompensat, în 1984, cu marele premiu „Ivo Andric” – se înscrie în peisajul literar al secolului XX la fel cum un pisc se revendică dintr-un lanţ muntos, în cazul dat unul din care fac parte şi autorul lui Alef, şi cel al Deşertului tătarilor.

Alcătuită din nouă povestiri aflate, după cum mărturiseşte însuşi Danilo Kis, „sub semnul unei tematici pe care aş numi-o metafizică”, Enciclopedia morţilor constituie totodată un soi de „divan occidentalo-răsăritean” intertextualist, unde fiecare cultură are un cuvînt al ei de spus. Astfel „Simion Făcătorul de Minuni este varianta unei legende gnostice”; „Onoruri postume (...) creează o atmosferă ce aminteşte de pînzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt”; Enciclopedia morţilor datorează ceva mormonilor; „Cei şapte adormiţi din Efes provine din Coran”; Oglinda necunoscutului se desprinde din ceţurile spiritismului; Parabola cu maestrul şi discipolul pare a fi redactată pe divanul freudian; „Slavă celui mort pentru patrie este prelungirea unei legende urbane (...) din sursă austriacă”; Calea regilor şi a nebunilor reface, eseistic, „istoria apariţiei Protocolului înţelepţilor Sionului”; în sfîrşit, „Timbre roşii cu chipul lui Lenin, în ciuda afluenţei de citate, este o fantezie”, dar atît de realistă, încît toată istoria Rusiei bolşevice parcă se cere rescrisă. La fel cum copierea unei „flori mirobolante”, de către eroina povestirii titulare, se revelează a fi „motivul fundamental al desenelor tatei”. Ascultaţi-o: „Cînd i-am arătat doctorului Petrovic desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase întocmai. Şi că eflorescenţa durase ani de zile”.

Nu în ultimul rînd, „Enciclopedia morţilor probează forţa imaginativă, acuitatea atotcuprinzătoare a privirii şi a memoriei scriitorului Danilo Kis” (Joseph Brodsky); or, potenţată de memorie, privirea devine viziune – una ce-l situează pe marele creator muntenegrean printre profeţii întunecaţi ai secolului XX.



















Tanarului Malachi Constant, cel mai bogat si mai depravat om din lume, i se ofera sansa unei calatorii interplanetare alaturi de o femeie frumoasa. Desigur, invitatia ascunde o capcana, iar incredibila poveste a lui Malachi dezvaluie o viziune profetica pe care doar un scriitor de talia lui Kurt Vonnegut are curajul sa o imagineze. Destinele personajelor se intersecteaza intr-o satira necrutatoare, dincolo de care cititorul poate intrezari o fabula complexa despre destinul umanitatii.



















Kemal o iubeste pe Füsun. Füsun il iubeste si ea pe Kemal, dar iubirea lor nu se poate implini. Lui Kemal nu-i ramine, prin urmare, decit sa o priveasca de departe pe Füsun, sa o viziteze de sarbatori, ca o ruda corecta ce este, si sa se inconjoare, pe furis, de lucruri ce i-au apartinut cindva. Asa se naste un induiosator muzeu al iubirii, umplut vreme de zece ani cu rujuri si cercei ai fetei, catei-bibelou, pahare de apa si servetele furate de la masa. Doar sufletul obiectelor ramine sa ii aminteasca barbatului de marea lui dragoste – ele, dar si povestea insasi, pentru scrierea careia in roman apare, indatoritor, un personaj numit (tot) Orhan Pamuk. Ca peste tot in romanele scriitorului turc, marile teme (iubire, traditie, destin) se desfasoara pe fundalul unei Turcii mereu in schimbare. Aici, revoltele anilor 1970 si modernizarea uluitoare a orasului Istanbul in acel deceniu alcatuiesc, la rindul lor, un muzeu aparte, in care se amesteca nume de strazi si de actori ai vremii, emisiuni la televizor si marci de bauturi de mult uitate.