Din cronici de epocă și jurnale secrete, Dario Fo recompune atmosfera strălucitoare de la Curtea regală a Danemarcei în secolul galant, reținînd deopotrivă intrigile amoroase și de palat ce roiesc în jurul lui Christian VII. Facem astfel cunoștință, rînd pe rînd cu regina Caroline Mathilde, sora regelui George III al Angliei, cu „Băbătia“ – regina-mamă și mama vitregă a regelui–, cu medicul iluminist german Johann Struensee, cu întreaga protipendadă a Curții, plină de nobili retrograzi, dar și de figuri de reformatori, și, în sfîrșit, cu fiul regelui Christian, Frederik V. În spatele acestui somptuos alai, se fac simțite însă adîncile frămîntări ale unei lumi pornite să redefinească „contractul social“, sub înrîurirea ideilor iluministe. Iar, deasupra tuturor, Christian VII se dovedește un rege clarvăzător, înfăptuind, în preajma sîngeroasei Revoluții Franceze, propria sa „revoluție“, fără vărsarea unui strop de sînge: interzice tortura, abolește legarea de glie și privilegiile castei nobiliare, ba chiar instituie libertatea presei.
Literatura, fericirea și alte lucruri de ispravă
-
În mica librărie, strâmtorată între două fast-fooduri aglomerate
la ora amiezii, la parterul unui bloc-turn acoperit cu sticlă, noutățile
sezon...
Acum 18 minute